Ador să fac fotografii. Când mi‑am luat primul aparat foto – unul ieftin, de duzină – am fost entuziasmat că mi s‑a deschis un nou orizont de posibilități. L‑am luat cu mine oriunde mergeam și imortalizam o groază de amintiri, până în ziua când a căzut și s‑a izbit de un zid de piatră și s‑a stricat.
Atunci am avansat la un aparat cu mai multe opțiuni și zoom mai avansat. A fost mândria și bucuria mea ani la rând, deși la un moment dat a fost depășit de abilitățile mele de fotograf. Atunci am vrut ceva care să facă poze imediat ce apăs pe buton.
Până la urmă mi‑am luat un aparat digital, DSRL. Era de bună calitate, rapid și aveam multe de învățat cu el. Exact ce îmi doream. Astfel nu voi mai rata niciun moment. Sau cel puțin așa am crezut.
Cu cât învățam mai multe deveneam tot mai preocupat de perfecționarea calității pozelor. Căutam mereu modalități prin care pozele mele să iasă foarte clare. Schimbam într‑una setările pentru rezultate mai bune, dar în felul acesta îmi luam ochii de la evenimentele din jurul meu. Eram frustrat dacă fotografiam ceea ce doream însă nu avea claritatea perfectă.
Dar într‑o zi am citit un articol scris de un fotograf eminent. El a spus ceva profund: „Fotografia este despre sentiment, nu despre tehnică perfectă. Prin fotografie trebuie să arăți privitorului emoția pe care ai simțit‑o în acea scenă, nu doar tehnica ta de mânuire a aparatului foto”.
Dintr‑o dată am înțeles că fotografia nu înseamnă setările, claritatea sau abilitățile mele. Fotografia înseamnă să spui o poveste. Amatorii doresc ca fotografiile lor să fie perfecte. Profesioniștii doresc ca fotografiile lor să fie zguduitoare, să facă impresie.
În viață încercăm și noi să ne facem părul, corpul, telefonul, mașina, slujba, mâncarea, relațiile (și lista se continuă) să fie perfecte. În tot acest timp trecem de obicei cu vederea bucuria vieții însăși. Ar trebui să ne folosim talentele ca să îmbunătățim viețile noastre și pe ale celorlalți din jur. Dar nu ar trebui să ajungem atât de concentrați să depășim imperfecțiunile vieții încât să nu mai savurăm momentele din jurul nostru.
Viața este un colaj imens de nenumărate momente în fiecare zi. Contează ca fiecare moment să fie perfect? Contează dacă vreunmoment este perfect? Nu chiar. Toate fac parte din imaginea de ansamblu, care nu ar fi completă fără vreunul din ele. Deci, nu te grăbi prin viață, ștergând momente din memorie pentru că au unele „lipsuri”.
Să ne facem timp să ne oprim atunci când „nu avem timp”. Să respirăm adânc atunci când suntem stresați. Să fim iubitori și când am fost tratați rău. Să ne trăim viața astfel încât alții să ne poată privi și să fie încurajați. Nu‑i putem impresiona întotdeauna pe cei din jurul nostru, însă putem lăsa o impresie. Putem face impresie.