După ce m‑am chinuit să‑mi depăşesc nesiguranţa şi frica de eşec, m‑am avântat în larg, mi‑am luat tocul şi am scris primul meu eseu.

Apoi l‑am recitit de câteva ori. Mulţumit de efortul meu modest l‑am trimis la o revistă lunară în ideea publicării.

După câtva timp am fost contactat de editorul revistei care mi‑a spus că ar dori să publice articolul meu. Mi‑a trimis şi o copie editată, să o aprob. Editată! Privindu‑mi lucrarea, acum editată, m‑a cuprins un amalgam de sentimente. Mă văzusem deja un scriitor în devenire, iar acum acea imagine mi s‑a spulberat, precum se spulberă mirajul înaintea furtunii de nisip.

După şocul iniţial am început să gândesc mai obiectiv situaţia în cauză. Ideea de bază pe care doream să o transmit era încă acolo, imaginea descrisă era intactă iar tonul neschimbat, însă înfloriturile au fost tăiate ca să se evidenţieze esenţa. Versiunea editată era într-adevăr mai bună.

În timp ce mă gândeam la toate acestea, mi‑au căzut ochii pe un inel cu diamant dintr‑o revistă deschisă pe masă. M‑am gândit la cel care a săpat în stâncă să găsească diamantul şi la măiestria mâinilor bijutierului care au transformat diamantul din forma lui brută într‑un obiect atât de frumos, atât de valoros şi de dorit. Precum un diamant închis în bucata de piatră, eseul meu iniţial nu era produsul final. Conţinea diamantul, însă necesita alte mâini dibace care să‑l scoată afară, să‑l taie şi să‑l finiseze.

Aşa este şi viaţa. Noi am fost creaţi precum acele opere iniţiale care trebuie să treacă prin procesul de editare. Dumnezeu vede în fiecare dintre noi acea sclipire promiţătoare, precum editorul care sesizează ideile promiţătoare atunci când citeşte materialele ce‑i ajung pe masa de lucru. Apoi Dumnezeu lucrează să ne transforme, pas cu pas, până la articolul în forma finală care merită să fie citit. Fiinţa noastră este modelată în mod repetat prin alegerile şi deciziile pe care le facem, este curăţată de superficialitate şi înflorituri prin încercările vieţii, iar apoi suntem şlefuiţi prin interacţiunea noastră zilnică cu ceilalţi oameni.

Precum povestea scrisă de mine, la fel şi viaţa mea, în mâinile Marelui Editor, a ajuns să fie mai bună decât varianta iniţială – iar El nu şi‑a terminat încă munca.