În Biblie sunt consemnate multe pasaje despre generozitate. Este o trăsătură de caracter importantă pentru viața creștină iar noi, ca ucenici ai lui Iisus, suntem chemați să fim generoși și să dăruim cu bucurie. Dar știu că eu mă simt uneori uscată, consumată și cu prea puține resurse mentale, fizice, spirituale și financiare. Doresc să dăruiesc dar simt că am ajuns la fundul sacului și de‑abia mă descurc să îmi văd de viața mea.
Îmi amintește de o poveste din Biblie. Israelul și ținuturile învecinate sufereau din cauza secetei și a foametei. Nu plouase de ani întregi iar oamenii, literal, mureau de foame. Profetul Ilie rezistase în mod miraculos lângă un izvor, dar într‑o zi Dumnezeu i‑a spus să se îndrepte către Sarepta, o localitate mică în Sidon, un ținut străin. La periferia orașului el întâlnește o văduvă care aduna vreascuri și îi cere de băut.
„Pe când se ducea ea să‑i aducă, a chemat‑o din nou și a zis: ‚Adu‑mi, te rog, și o bucată de pâine în mâna ta.’ Și ea a răspuns: ‚Viu este Domnul Dumnezeul tău, că n‑am nimic copt, n‑am decât un pumn de făină într‑o oală și puțin untdelemn într‑un ulcior. Și iată, strâng două bucăți de lemne, apoi mă voi întoarce și voi pregăti ce am pentru mine și pentru fiul meu: vom mânca și apoi vom muri.’
Ilie i‑a zis: ‚Nu te teme, întoarce‑te și fă cum ai zis. Numai, pregătește‑mi întâi mie, cu untdelemnul și făina aceea, o mică turtă și adu‑mi‑o; pe urmă să faci și pentru tine și pentru fiul tău. Căci așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: «Făina din oală nu va scădea și untdelemnul din ulcior nu se va împuțina până în ziua când va da Domnul ploaie pe fața pământului».’ ”1
Sunt sigură că această văduvă care se confrunta cu înfometarea era mai epuizată ca mine. Mă întreb oare ce a motivat‑o să‑i dea profetului apă chiar înainte ca acesta să‑i spună despre promisiunea lui Dumnezeu? Poate s‑a gândit că nu mai avea nimic de pierdut? Ea era străină și poate nici nu știa despre Dumnezeul lui Israel, sau nu credea în El, și totuși a fost dispusă să‑și dea ultima îmbucătură profetului lui Dumnezeu.
De cele mai multe ori ne gândim la generozitate ca însemnând să dăm din abundența noastră, dar dacă înseamnă să dăm din sărăcia noastră? Oare dacă dăm din lipsa noastră de timp, de putere, de har, de înțelepciune și de resurse creează ocazia pentru Dumnezeu să lucreze cum nu ar fi putut dacă aveam „provizii” din toate?
Nu știu dacă văduva a avut vreodată cămara plină, dar îmi imaginez că în anii ce au urmat, ori de câte ori turna ulei din ulcior și lua făină din oală, își reamintea că Dumnezeu a luat puținul pe care l‑a avut de oferit și i‑a plătit cu hrană nelimitată.
Deci, poate nici nu trebuie să fiu generoasă din abundența mea (deși recunosc că am mai mult decât mulți alții). Poate că trebuie să dăruiesc datorită credinței mele în Dumnezeu, știind că ceea ce am este în primul rând a Lui și pentru gloria Sa.
- 1 Regi 17:11-14 ↑