Uneori ne putem găsi în locuri în care putem fi o binecuvântare pentru alții, îi putem servi pe cei în nevoie și putem împărtăși evanghelia. Poate faci parte dintr‑o misiune în beneficiul comunității tale și ești bine primit.
Alteori, însă, ne putem găsi în situații în care ni se pare că nu prea avem ce face în acest sens. Așa am pățit eu recent. Eram foarte ocupată. Aveam o slujbă solicitantă. Studiam pentru diplomă. Iar printre ele mai erau și obligațiile de familie și restul vieții. Majoritatea interacțiunilor mele umane erau la locul de muncă, unde încercam să fiu o bună ascultătoare și să ofer încurajare, sfat și rugăciune când era posibil. Totuși nu părea să am prea mult cu ce să contribui decât să fiu prietenoasă și să‑i susțin pe cei din jurul meu.
Derulez înainte câțiva ani. Acum, în altă țară, mă gândeam și mă rugam pentru următorii pași și pentru o slujbă nouă. Mă întrebam dacă a rămas ceva de valoare din timpul pe care l‑am dedicat la locul meu de muncă anterior. A fost costisitor din punct de vedere al stresului și mă întrebam dacă n‑ar fi trebuit să plec de acolo mai repede. Exista un alt scop pe lângă salariu? Motivația mea fusese să creez legături de apropiere cu colegii, dar acum mă întrebam dacă prezența mea a contat.
M‑am trezit a doua zi cu un mesaj de la o fostă colegă, despre care nu auzisem de luni de zile. Să‑i spunem Carla. Eu o angajasem pe Carla pe poziția de începătoare. Povestea ei îți frângea inima. Avea dificultăți în toate aspectele: financiar, despărțire de soț, probleme cu custodia copilului, lipsuri în nivelul ei de școlarizare și multe altele. Nu avea prea multe perspective.
Timp de cinci ani am antrenat‑o într‑o carieră tehnică. S‑a întors la școală, a obținut certificatele necesare și, în final, a trecut pe o poziție mai bună cu o carieră promițătoare în față. Au existat dificultăți dar ea a perseverat iar eu am încercat să o susțin și să‑i încurajez credința în Domnul.
Înapoi la mesajul pe care l‑am primit în acea dimineată. Scria: „Doresc să‑ți mulțumesc pentru tot. Tu m‑ai ajutat să fiu cine sunt azi. Apreciez tot ce ai făcut pentru mine. Totul este datorită ție. Muțumesc.”
Am fost uimită. Eu tocmai mă întrebam dacă am influențat pe cineva în bine și iată aici răspunsul. Carla mi‑a spus că și‑a refăcut relația și copiii ei erau bine. Își iubește munca. Este într‑o relație fericită și pe o traiectorie nouă.
Este o mare bucurie când ți se amintește că lucrurile mici, încurajarea, rugăciunea, și grija pot influența în bine pe alții. Știu, bineînțeles, că în mare parte a fost Iisus. Eu am oferit încurajare, motivare și chiar călăuzire prin harul Său. Cu singuranță nu a fost „totul datorită mie” dar a fost o mare răsplătire să știu că am avut un rol măcar în viața unei persoane. Mi‑a reamintit cât de mult ne iubește Domnul pe fiecare dintre noi, individual, și se preocupă de fiecare aspect al vieților noastre. El este răbdător și dispus să ne ajute să ajungem într‑un loc bun.
Uneori suntem chemați să slujim în locuri mai puțin obișnuite sau în condiții mai dificile. Simțim că nu avem prea mult efect. În ciuda acestor aspecte trebuie să fim siguri că oriunde ne duce Domnul există ceva ce putem face ca să slujim, chiar dacă par să fie lucruri obișnuite sau cu puține urmări. Nu există faptă de dragoste, de bunătate sau de generozitate prea mică pentru Dumnezeu ca să nu o folosească, iar fiecare viață schimbată, fiecare familie pusă pe o cale nouă, este un lucru frumos care merită sărbătorit.