În noaptea nașterii lui Iisus, pe dealurile din preajma Betleemului, niște păstori își păzeau turmele. Dintr‑o dată a apărut un înger al Domnului și slava Domnului, cu lumina și strălucirea Sa, a cuprins totul în jurul lor. Îngerul le‑a spus să nu se teamă, că le aduce vești bune. Apoi le‑a spus că Mântuitorul, Hristos Domnul, se născuse în noaptea aceea în orașul lui David. Ca semn al acestei proclamații, îngerul le‑a spus că vor găsi un copil înfășat în scutece și culcat într‑o iesle (Luca 2:8-12).

Imediat după acest anunț uimitor, s‑au arătat o mulțime de îngeri, slăvindu‑L pe Dumnezeu și spunând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui!” (Luca 2:13-14). Când lumina slavei lui Dumnezeu și a îngerilor s‑a dus, păstorii s‑au hotărât să meargă imediat la Betleem ca să vadă ceea ce le spusese Dumnezeu.

Există dovezi în scrierile evreiești că păstorii erau considerați o clasă socială foarte joasă, în secolul 1, în Israel. Asta se datorează în parte faptului că erau tot timpul afară cu turmele și nu puteau ține toate legile religioase și, de asemenea, fiindcă își lăsau oile să pască pe terenurile altora fără permisiune. În acest context, faptul că acest anunț a fost dat unor păstori – un fel de proscriși ai societății – este și mai remarcabil.

În Betleem păstorii i‑au găsit pe Maria, pe Iosif și pe bebeluș, așa cum le spusese îngerul. Găsindu‑L pe Iisus înfășat și așezat într‑o iesle, într‑o casă țărănească care avea și o parte de grajd pentru animale, nu era ceva neobișnuit pentru ei, fiindcă în mare parte și copiii lor erau înfășați la fel, după obiceiul țărănesc. Punerea bebelușului în iesle nu era chiar normal, dar totuși o soluție practică ținând cont de spațiul de cazare aglomerat și restrâns.

Ceea ce a fost extraordinar pentru ei a fost că acest copil a cărui naștere le fusese anunțată de un înger acompaniat de corul ceresc era într‑un sat asemănător satului lor! Păstorii – oameni de statut social redus, săraci și umili – au descoperit în acea noapte că Mesia, Mântuitorul lumii, s‑a născut un țăran umil ca și ei.

Evanghelia după Luca ne spune că păstorii au plecat „slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră și văzuseră” și „au istorisit ce li se spusese despre Prunc” (Luca 2:17-20). Iisus venise pentru cei săraci și nevoiași, pentru sărmani, pentru cei asupriți și nu numai pentru cei cu statut înalt și cu reputație bună. Mesajul era că toată lumea era binevenită, darul lui Dumnezeu de mântuire era pentru toți.

Evanghelia după Matei ne spune despre vizita magilor, care se porniseră din Răsărit după ce văzuseră o stea specială, pe care o interpretaseră ca fiind un semn de bun augur că se va naște un rege al Evreilor. Ei au călătorit până la Ierusalim în căutarea acestui rege și când au ajuns au început să întrebe despre copilul predestinat să fie rege, ca să i se închine (Matei 2:1-2).

Când regele Irod a auzit asta, a fost tulburat, căci nașterea unui nou rege însemna o provocare pentru tronul său. I‑a convocat pe mai marii preoți și pe scribi ca să afle despre acest copil care se presupunea că s‑ar fi născut, iar ei i‑au spus că, conform Scripturii, nașterea ar fi în Betleem. Deși conducătorii religioși știau că Scriptura spunea de un Mesia care urma să se nască, ei nu știau că el deja se născuse. Deși Betleem este la doar 5 mile de Ierusalim, nu este consemnat niciunde faptul că vreun lider religios ar fi căutat copilul.

Irod s‑a întâlnit în secret cu magii ca să afle de la ei când au văzut steaua, ceea ce se pare că fusese cu doi ani în urmă. După ce a primit aceste informații el i‑a trimis la Betleem cerându‑le să‑l informeze despre copil ca să poată să‑și prezinte și el respectul (Matei 2:3-8). Magii au plecat din Ierusalim, L‑au găsit pe Iisus și familia Lui, s‑au închinat Lui și i‑au adus omagiu și i‑au dăruit daruri de aur, tămâie și smirnă (Matei 2:9-11).

După ce L‑au găsit pe regele nou-născut, magii au fost sfătuiți prin vis să nu se întoarcă la Irod și au ascultat acest sfat. Când Irod a aflat că ei deja plecaseră din țară fără să‑i spună unde găsiseră copilul, a fost furios. A ordonat soldaților lui să ucidă toți copiii de sex masculin de doi ani și mai mici, care erau în Betleem și în zonele învecinate, sperând să elimine orice provocare la tronul său.

Pe lângă relatarea acestor întâmplări, ce încerca să transmită Matei? Irod și liderii religioși din Israel nu știau că regele promis se născuse, ceea ce arată că Dumnezeu nu le dăduse liderilor religioși și politici niciun semn. Pe de altă parte, magii, care nu erau evrei, au văzut un semn în natură, în acea stea. Ei au răspuns prin faptul că L‑au căutat pe noul rege și în final L‑au văzut pe Mântuitor și i s‑au închinat. Matei încerca să arate că mântuirea promisă de Dumnezeu nu era rezervată Israelului, ci era pentru toată lumea.

Luca ne spune că după nașterea lui Iisus, părinții L‑au dus la templul din Ierusalim ca să‑L prezinte Domnului. Pe când erau acolo, un bătrân, evreu devotat, pe nume Simion, L‑a văzut. Dumnezeu îi spusese lui Simion că nu va muri până nu va vedea pe Hristos, Mesia. Când L‑a văzut pe Iisus, Simion L‑a luat în brațe și s‑a rugat: „Acum, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit‑o să fie înaintea tuturor popoarelor” (Luca 2:29-32).

Rugăciunea lui Simion vorbește de mântuirea pentru toți oamenii – atât evrei cât și neamuri (ne‑evrei). Asemănător situației magilor, mesajul mântuirii era disponibil tuturor prin Hristos. Fiul lui Dumnezeu venise pe pământ pentru toți.

Apoi Simion i‑a binecuvântat și a profețit, spunându‑i Mariei: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbușirea și ridicarea multora în Israel și să fie un semn care va stârni împotrivire… ca să se descopere gândurile multor inimi” (Luca 2:34-35). Afirmând că mântuirea este pentru evrei și ne-evrei, Simion a profețit și faptul că Iisus va fi respins de Israel. Unii vor crede, dar alții nu; va fi o diviziune între oameni când intențiile inimilor lor vor fi dezvăluite.

În Evanghelia după Luca, păstorii, unii dintre cei mai de jos în societatea evreiască, au fost martorii anunțului supranatural al îngerilor, iar copilul era un copil de țăran – semn clar că El a venit pentru oamenii simpli. Există și o profeție printr‑un evreu devotat din templu că Mesia este pentru oricine, deși va fi respins de unii. În Evanghelia după Matei, semnul Mântuitorului, văzut în natură, este urmat de magii ne-evrei care au venit la El, semnifică, din nou, că mântuirea este pentru toți.

Mesajul constant din Evanghelii despre nașterea lui Iisus – de fapt, din toate Evangheliile – este că Iisus a venit pentru întreaga omenire; El a murit pentru salvarea tuturor. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16). Aceasta este vestea bună a Crăciunului. Aceasta este vestea bună proclamată de îngeri, mesajul transmis de steaua care i‑a condus pe magi și mesajul despre dragostea lui Dumnezeu pe care o purtăm în inimile noastre și pe care suntem chemați să o împărtășim cu ceilalți.