Am început anul nou pierzându‑mi valiza în timpul unei călătorii. N‑a fost un început prea bun dar, de fapt, am învățat foarte multe din asta.
Mă întorceam din SUA după ce mi‑am vizitat nepoții de Crăciun și îmi cumpărasem și niște obiecte și vitamine greu de găsit în Indonezia. De aceea valiza era foarte importantă pentru mine. Mă chinuia gândul pierderii și speram cu disperare ca Dumnezeu să facă ceva să o recuperez.
Privind în urmă îmi dau seama că puteam face unele lucruri mai bine. Când m‑am îmbarcat, personalul companiei aeriene m‑a asigurat că valiza mea va ajunge la destinație. Dar la o escală am văzut un semn mare care spunea „Pasagerii zborurilor internaționale sunt rugați să‑și preia bagajele înainte de îmbarcare”. Eu am ignorat semnul, gândind că valiza mea este specială, datorită a ceea ce mi se spusese la îmbarcare.
Dumnezeu încerca să‑mi atragă atenția asupra semnului. Dar eu am ignorat semnul iar valiza mea a rămas pe banda rulantă din Canada, iar eu m‑am dus fără vreo grijă mai departe!
Când am ajuns la destinație și am văzut că valiza mea lipsea m‑am panicat. Din fericire, șeful departamentului de bagaje m‑a asigurat că vor încerca să localizeze valiza mea și să mi‑o trimită acasă, chiar dacă locuiam la 150 km de aeroport!
Iar după trei lungi zile de așteptare valiza mea mi‑a ajuns, în sfârșit. Acele trei zile au fost pline de frustrare și de neputință. Mă învinovățeam că am ignorat semnul din aeroport. Cum pot să‑L urmez pe Dumnezeu dacă nu pot urma instrucțiunile unui semn? Atunci cineva mi‑a trimis o notiță prin mediul social cu versetul „Opriți‑vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu”.1 Era exact lucrul pe care aveam nevoie să‑l aud. N‑aveam ce face decât să stau liniștită și să depind de Dumnezeu să aranjeze lucrurile.
Am fost norocoasă că în final mi‑am recuperat valiza, tocmai din Canada până în Indonezia, și apoi alți 150 km până la casa mea, la țară. Și tot conținutul era în siguranță.
A fost cel mai bun început de an pentru mine că am depins total de Dumnezeu. Mi‑am dat seama că trebuie să fiu mai atentă la „vocea șoptită” a lui Dumnezeu. M‑ar fi scutit de toată îngrijorarea și stresul dacă aș fi fost mai atentă. Nu vreau să petrec așa și celelalte 364 de zile!
- Psalmul 46:10 ↑