Iată o întrebare pentru tine: Cum ai trăi dacă ai ști că asta este ultima ta zi pe pământ?
Această întrebare este prezentată în sute de cărți motivaționale, de seminarii și de prelegeri. Uneori este enunțată diferit, însă ideea este aceeași: Trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima. Din păcate, frazele repetate prea mult își cam pierd din semnificație.
Este și o întrebare la care este dificil de răspuns – dacă nu ești chiar pe punctul de a muri în următoarea zi. Unii spun că ar folosi acea ultimă zi ca să facă ceva bun. Și‑ar restabili legătura cu cei importanți lor. Ar face ceva în ajutorul altora. Ar îndrepta o greșeală. Ar ierta și ar cere iertare. Se pare că mulți o privesc ca pe o zi de răscumpărare – o zi în care să recupereze tot ce au ratat în viață.
Ideea este să‑ți trăiești viața în așa fel încât să nu ai nevoie de o ultimă zi ca să îndrepți lucrurile. Asta este mai ușor de zis decât de făcut. Ne putem lăsa așa de prinși de treburile vieții încât nu ne mai gândim (și, mai puțin de atât, nu facem) ceea ce este cel mai importat – lucrurile care dau sens vieților noastre.
Deci, cum trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima? Putem învăța de la viața lui Iisus ce contează cu adevărat în viețile noastre de zi cu zi.
Iisus a fost conștient de faptul că timpul Lui pe pământ urma să se încheie. Misiunea Sa pe pământ era aproape finalizată și știa că în curând urma să fie trădat și executat. Deci, cum și‑a trăit ultimele 24 de ore?
A fost umil. A petrecut timp cu ucenicii Săi și a cinat cu ei. Mai întâi i‑a primit pe fiecare spălându‑le picioarele. Spălatul picioarelor era, în general, îndatorirea servitorului cel mai de jos. Oamenii umblau cu sandale pe drumurile prăfuite, sau chiar noroiate, deci majoritatea aveau picioarele murdare. Însă Iisus le‑a arătat multă iubire ucenicilor Săi și, cu umilință, s‑a aplecat și le‑a spălat picioarele. El s‑a făcut servitorul lor (Ioan 13:5).
A fost supus și ascultător. Știa că urma să fie torturat și omorât. I‑a fost foarte greu și s‑a rugat cu disperare, că îi curgea sudoare de sânge. Însă a avut încredere că Tatăl Său știa mai bine și a spus: „Facă‑se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22:41-44).
El a iubit necondiționat. A fost trădat dar nu a ripostat. A fost maltratat, dar nu și‑a pierdut cumpătul. Cei apropiați i‑au întors spatele, dar nu le‑a răspuns cu furie. A fost acuzat pe nedrept și umilit, dar și‑a ținut gura (Luca 22:45-71).
A fost cinstit. Când a fost adus înaintea judecătorilor – mai întâi înaintea sinedriului apoi în fața lui Pilat – ei l‑au întrebat direct „Ești tu Fiul lui Dumnezeu?” El s‑ar fi putut salva dacă ar fi evitat să spună adevărul. Dar El a susținut adevărul, indiferent de cost (Luca 22:66-71; Luca 23:1-3).
El a iertat. După ce a fost biciuit, batjocorit, scuipat și târât pe străzi ca să fie atârnat pe cruce, El a spus: „Tată, iartă‑i”. Ar fi putut chema foc și fulgere din cer asupra celor care îl chinuiau și să‑i blesteme că‑l rănesc pe Fiul lui Dumnezeu. În schimb, El i‑a iertat chiar și în timp ce își băteau joc de El și îl insultau (Luca 23:34).
El nu s‑a gândit la sine. În ciuda agoniei pe care o resimțea atârnat pe cruce, El și‑a făcut timp să se asigure că mama Lui va fi îngrijită în continuare. Și‑a făcut timp să‑l asculte pe hoțul muribund de lângă El și să‑i adreseze câteva cuvinte încurajatoare. El nu s‑a gândit la sine și la durerea Lui ci s‑a gândit la alții, ca să le fie lor bine (Luca 23:39-43; Ioan 19:25-27).
Felul cum și‑a petrecut ultimele zile nu a fost diferit de felul cum și‑a trăit întreaga viață. În ziua aceea, precum în fiecare altă zi, El a găsit ocazii să iubească, să dăruiască, să ierte și să împartă altora iubirea Tatălui.
Iisus a trăit fiecare zi ca și cum era ultima Lui zi fiindcă sinceritatea, smerenia, iubirea, iertatea și bunătatea făceau parte din firea Lui. Să trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima ta zi înseamnă să‑ți petreci timpul și energia cu lucrurile importante – lucrurile care nu se pierd cu trecerea timpului și care durează până în eternitate.