Te‑ai confruntat vreodată cu o problemă sau durere care, în mod surprinzător, ți‑a afectat mult randamentul? Spre exemplu să te doară un deget la picior sau urechea, aparent pare ceva mic, dar ți‑a făcut ziua un chin. Apoi vine cineva care spune: „Eu am mereu infecții în urechi și este neplăcut, dar nu le las să mă deranjeze. Trebuie să gândești pozitiv și să mergi mai departe”. Ei bine, deși trebuie să ne străduim să „mulțumim în toate lucrurile”1 uneori este greu să ne ținem capul deasupra apei.
Uneori parcă nici nu poți gândi. Cum poți comunica agonia pe care o simți cuiva care nu a trăit exact aceeași problemă? Oare te comporți ca un bebeluș? Sau poate că durerea îi afectează pe oameni în mod diferit?
Nu putem vedea ce se întâmplă în interiorul celorlalți. Poate, ținând cont de lucrurile pe care le îndură, ei fac eforturi de supererou, însă noi vedem lucrurile foarte diferit. Noi vedem un om încovoiat de ceva ce nouă ni se pare banal. Din punctul nostru de vedere lucrul cu care se chinuie nu pare mare scofală, dar suntem noi cu adevărat capabili să stabilim ce este adevărat?
Este evident că cei care au de‑a face cu foamete, război, violență sau tortură se confruntă cu nivele de suferință și pierdere cu mult mai mari decât majoritatea oamenilor. Însă de multe ori există oameni cu suferințe severe și debilitante, dar care sunt în interiorul lor, invizibile. De obicei profunzimea și magnitudinea acestora nu este evidentă în exterior.
Cunosc pe cineva, pe care eu îl consider un adevărat sfânt al lui Dumnezeu, care s‑a confruntat mare parte din viața lui cu durere și o suferință ce eu cred, cu siguranță, că nu aș putea îndura niciodată. Însă în ciuda faptului că, uneori, abia își poate deschide ochii din cauza durerii, el se ridică și își începe ziua, uneori șchiopătând, dar arată răbdare, dedicare și compasiune pentru alții. El este atât de optimist că aș putea trece pe lângă el fără să îmi dau seama câtă suferință îndură în fiecare zi.
Pe lângă suferința fizică există și o altă formă de suferință, ce poate fi la fel de intensă, dar chiar mai puțin vizibilă. Biblia vorbește despre sufletul omului care îl susține în slăbiciunea fizică, dar „duhul doborât de întristare, cine‑l va ridica?”.2 Aceasta pare să indice că anumite suferințe sufletești pot fi chiar mai greu de suportat decât suferințele trupești și mentale.
Chiar și teribila agonie fizică pe care a îndurat‑o Iisus nu se compară cu oroarea pe care a resimțit‑o pe când atârna pe cruce și se părea că Tatăl Său L‑a părăsit. El a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M‑ai părăsit?”, ceea ce trădează chinul extrem ce face orice suferință fizică să pară neînsemnată în comparație.3 Însă pentru privitori această suferință sufletească nu a fost atât de vizibilă.
Biblia ne mustră să nu judecăm după aparențe.4 Pentru noi lucrurile pot părea în regulă când, de fapt, realitatea poate fi foarte diferită. Percepția noastră asupra situației ne‑ar putea face să minimalizăm trăirea celuilalt. Foarte mulți factori pot schimba ceva banal pentru noi într‑o experiență devastatoare pentru altcineva.
La un moment dat fiecare dintre noi are, probabil, de‑a face cu situații în care ni se pare că celălalt reacționează exagerat la ceea ce nouă ni se pare minor. Am putea fi tentați să reacționăm cu atitudinea: „Treci mai departe”. Dar sper să ne reamintim că s‑ar putea să n‑avem idee cu ce se confruntă celălalt, sau cât de dificil ceva aparent minor poate părea pentru el/ea.
Dumnezeu vede ceea ce noi suntem incapabili să vedem. Noi nu trebuie să determinăm gradul de suferință al unui om sau să stabilim dacă merită iubirea și compasiunea Sa, chiar dacă acestea se revarsă prin noi, în calitate de reprezentanți ai Săi. Chemarea Lui pentru noi este să‑L urmăm și să arătăm iubirea Sa necondiționată acestei lumi care are atât de mult nevoie de ea. Deci, să evităm să judecăm sau să măsurăm lucrurile după propria noastră înțelegere când este vorba de provocările și de afecțiunile cu care se confruntă alții.
Compasiunea este esențială pentru ajutorarea celor care ne ies în cale. Înțelegerea și mila pot demonstra iubirea necondiționată a lui Dumnezeu, chiar și atunci când noi nu știm ce să facem sau ce să spunem. Compasiunea Lui prin noi îi poate alina pe alții în necazurile lor cu mângâierea cu care noi am fost mângâiați.5
Haideți să ne străduim să fim cel mai bun exemplu pe care l‑am putea da despre iubirea lui Dumnezeu.