Este ora cinei. Nu este tocmai o petrecere, dar este o masă specială. Au rezervat o încăpere, au comandat mâncarea iar acum stau în jurul mesei, mănâncă, beau şi vorbesc.
Liderul acestui grup diferit de prieteni părea să fi fost foarte dornic să se aşeze la masă – chiar el a sugerat unele detalii legate de organizare. Însă acum era foarte serios.
În toiul zgomotului făcut de farfurii şi pahare el face o afirmaţie şocantă: Cineva îi va dezamăgi, cineva dintre ei îi va trăda.
Printre prietenii lui este unul mai vorbăreţ şi mai zgomotos care ia mereu conducerea. Precum toţi ceilalţi şi el este uimit de ceea ce aude. El chiar vrea să ştie cine va fi acest trădător dar îşi dă seama că n-ar fi chiar atât de înţelept să ţipe din capătul celălalt al camerei.
Există şi un prieten mai tăcut. Şi el este unul din cei mai apropiaţi prieteni ai liderului. Ne-am putea întreba de ce este mai special dacă nu a făcut nimic important. Însă de fiecare dată când liderul a făcut ceva important el i-a fost alături. Iar în seara aceasta, la această cină importantă, el stă aproape de lider, atât de aproape încât capul lui aproape că este pe umărul liderului.
Prietenul mai guraliv îi face semn. Mesajul era clar: „Află cine este trădătorul acesta”.
Cel tăcut îi şopteşte liderului o întrebare la ureche. El îi răspunde încet. Nimeni altcineva din încăpere nu poate înţelege răspunsul. Nimeni nu a fost suficient de aproape ca să primească mesajul.
Doar dacă stăm în linişte lângă Mântuitor putem să-I auzim vocea. Doar dacă ne sprijinim în linişte de El putem primi răspunsurile pe care le căutăm. El a promis: „Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El se va apropia de voi”. 1
[divider icon=”ellipsis-horizontal” style=”none”]
În consemnarea Cinei cea de Taină 2 citim că „unul din ucenici, acela pe care-l iubea Iisus, stătea la masă culcat pe sânul lui Iisus”. 3
Apropierea lui Ioan de Iisus este evidentă şi în alte ocazii. Ioan a fost printre puţinii credincioşi care au fost prezenţi când Iisus a murit pe cruce. 4 Apoi, când o persoană le-a apărut în depărtare, pe plajă, invitându-i pe ucenici să-şi lase bărcile de pescuit şi să i se alăture Ioan a fost primul care L-a recunoscut ca fiind Mântuitorul şi a exclamat: „Este Domnul!”. 5