„Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui. Nașterea își are vremea ei și moartea își are vremea ei” a scris Solomon (Eclesiastul 3:1-2). Se pare că acest mod de a privi viața și moartea era obișnuit în trecut.
Copiii creșteau în mediul rural și erau obișnuiți să vadă ciclul vieții. Vedeau animalele cum se nasc și cum animalele lor preferate de la fermă mor. Copiii mai mari se îngrijeau de frații mai mici dar și de bunici, care deveneau tot mai slăbiți cu trecerea anilor.
Când ascultăm imnuri evanghelice clasice nu‑i de mirare că reapare tema raiului, să fii cu Iisus și să fii reunit cu cei dragi. Oamenii au nevoie de această mângâiere și speranță.
Odată, pe când aveam 10 ani, am mers cu bunicul când își făcea treburile la ferma lui micuță. Îl adoram pe bunicul și nu pierdeam nicio ocazie de a fi în preajma lui. În timp ce îl priveam cărând apă pentru vite am auzit o voce interioară care mi‑a spus: „Bunicul tău va fi primul din familia ta care va muri”. Nu mai auzisem niciodată până atunci o voce interioară ca aceasta, dar știam că este reală; și, mai mult ca sigur, pe când aveam 12 ani, el a murit subit.
Nu mă gândisem până atunci că ar fi o altă viață după asta, dar de dorul bunicului am început să am întrebări. Mergeam cu bicicleta până la cimitir și stăteam la mormântul bunicului și mă întrebam unde era și dacă mă putea vedea. Mi‑ar fi plăcut să am în acel moment speranța Raiului!
Cuvintele pe care le auzisem în inima mea mi‑au fost o mângâiere. Nu le înțelesesem, dar vocea aceea suavă m‑a pregătit pentru pierderea bunicului meu drag. Fără acea premoniție probabil că aș fi fost devastată.
Câțiva ani mai târziu mi‑am deschis viața lui Hristos, iar acea voce cerească a ajuns să îmi fie o tovărășie constantă. Îmi amintesc că bunicul era un om al credinței și trăiesc cu liniștea sufletească că într‑o bună zi îl voi revedea.
Noi doar trecem prin această lume temporară și suntem în drum spre un loc unde „lucruri pe care ochiul nu le‑a văzut, urechea nu le‑a auzit și la inima omului nu s‑au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce‑L iubesc” (1 Corinteni 2:9). Mă rog să putem să ne trăim cu toții viețile în pregătire pentru Rai.