Pe când scria această scrisoare către biserica din Filipi, Pavel lâncezea într‑o închisoare romană și totuși, în introducerea scrisorii sale, nu a spus că fericirea adevărată ar avea de‑a face cu eliberarea sa, ci dacă creștinii au relații iubitoare și armonioase unii cu ceilalți. Apoi continuă prin a descrie cum pot ei face lucrul acesta:

„Faceți‑mi bucuria deplină și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând. Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora”. 1

Pavel nu spune să nu ne gândim niciodată la nevoile noastre. Chiar și Iisus a refuzat uneori mulțimile ca să poată petrece timp singur cu Tatăl Său 2 sau ca să‑și instruiască cei doisprezece ucenici mai apropiați. 3 Însă Pavel spune că trebuie să ne gândim și la alții și la nevoile lor, nu doar la ale noastre.

Putem găsi puterea de a face lucrul acesta prin relația noastră cu Iisus. Orice facem, facem pentru El. 4 Dacă El este în centrul acțiunilor noastre, dacă ne concentrăm atenția asupra Lui, atunci vom fi înstare să ne clădim relații bune cu Dumnezeu, cu familia noastră, cu colegii noștri de muncă și cu alții.

În concluzie, cheia succesului în viață și în relațiile bune este să Îl punem pe Iisus pe primul loc și să fim așa cum dorește El să fim.


  1. Filipeni 2:2-4
  2. Vezi Marcu 1:35-39.
  3. Vezi Matei 16:13; 17:1.
  4. Vezi Coloseni 3:23.