Ralph Waldo Emerson a scris: „Scopul vieții nu este să fii fericit. Este să fii util, onorabil, înțelegător, să trăiești bine și să conteze în bine faptul că ai trăit”.
Este o provocare pentru tine? Este pentru mine. Uneori este chiar dificil să te implici și să‑ți pui amprenta într‑un anumit fel. În majoritatea cazurilor implică un oarecare disconfort, iar viețile noastre deviază uneori de la cursul pe care îl aveam planificat. Însă istoria este plină de bărbați și femei care au făcut pasul, s‑au sacrificat și și‑au făcut partea pentru realizarea unui lucru semnificativ – iar lucrul acesta i‑a schimbat și pe ei în bine și i‑a făcut mai fericiți.
Să ne uităm, spre exemplu, la apostolul Pavel. Probabil că nu a avut casă, pământuri sau animale. Nu a avut nici soție și copii. Nu a avut un venit stabil sau vacanțe plătite. A suferit niște persecuții aproape de necrezut,1 și și‑a petrecut ultimele zile de viață într‑o închisoare străină. Însă scrisorile lui sunt pline de cuvinte precum „fericire”, „veselie”, „bucurie” și „voioșie”.
Biblia spune: „Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Iisus pentru faptele bune pe care le‑a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele”.2 Ori de câte ori îi slujim pe alții în orice fel, Îl slujim de fapt pe Dumnezeu și împlinim unul dintre scopurile Lui pentru noi – ne trăim destinul.
Poetul britanic David Whyte a spus‑o astfel: „Când oamenii își vor croi drumul printre buruieni și îmi vor șterge piatra funerară, n‑aș vrea să citească: ʼA fost conștiincios să‑și plătească rata la mașinăʼ ”. Nici eu n‑aș vrea asta. Am fost făcuți pentru mult mai mult de atât. Dumnezeu l‑a folosit pe Pavel și tot așa ne poate folosi și pe noi să facem ceva deosebit în lume.