Majoritatea oamenilor sunt într‑un fel sau altul nesatisfăcuţi de ei înşişi – lucru care nu este întru totul rău. O anumită nemulţumire este necesară progresului. Ca să ne atingem potenţialul maxim trebuie să visăm la ceva mai mult decât ce suntem în prezent. Problema este că mulţi dintre noi ne oprim la vise. De ce crezi că este aşa?
Presupun că, de cele mai multe ori, nu credem că avem ce ne trebuie să ne transformăm visele în realitate. Şi, de cele mai multe ori, aşa este. Putem schimba unele lucruri prin voinţa noastră sau dacă lucrăm mai din greu, cum ar fi să atingem un anumit număr de vânzări la serviciu, sau să slăbim o măsură la rochie sau pantaloni. Dar cum rămâne cu schimbările mai mari, cum ar fi schimbările profunde care ne‑ar face mai fericiţi şi oameni mai buni? Astfel de schimbări sunt mai greu de atins.
Ne spunem că nu suntem suficient de buni. Că avem prea multe defecte şi facem prea multe greşeli. Am încercat de prea multe ori şi am eşuat mereu. Ce mai contează? Nu suntem în stare!
Iisus le-a rezumat foarte bine atunci când a spus: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu”.1 Secretul este să ne punem în mâna lui Dumnezeu şi să‑L lăsăm pe El să facă imposibilul pentru noi şi prin noi şi uneori chiar în ciuda lipsurilor noastre. Poate că suntem nesemnificativi şi slabi şi incapabili, însă există un Dumnezeu foarte mare şi puternic şi capabil care ne întinde o mână de ajutor. Cu ajutorul Său îţi este mai uşor decât ţi‑ai fi imaginat să reuşeşti acele schimbări „imposibile” pentru tine.
- Marcu 10:27 ↑