Unor oameni le stă în fire să aibă credință și încredere în Dumnezeu. Ei văd cumva binele în oamenii și situațiile dificile. Pentru ei paharul este întotdeauna pe jumătate plin. Pe ei îi vei auzi de obicei spunând: „Dumnezeu ne va da cele necesare” și „Nu te îngrijora, lucrurile se vor aranja”. Când întâlnești pentru prima oară un asemenea om te gândești probabil că a avut o viață destul de ușoară – cu puține probleme și în care totul îi mergea așa cum trebuie.
S-ar putea să te surprindă însă să descoperi că oamenii cu asemenea personalități exemplare nu au ajuns atât de plini de credință și atât de pozitivi datorită unei vieți ușoare. Mulți au adoptat această atitudine tocmai ca să poată face față situațiilor dificile și uneori dureroase, care le frângeau inimile, și au ales să aștepte să vadă cum le va rezolva Dumnezeu situația, chiar dacă lucrul acesta a durat uneori destul de mult.
Poate au avut probleme de sănătate sau și-au văzut copiii confruntându-se la nesfârșit cu o boală sau poate au pierdut pe cineva drag. Oricare ar fi fost situația, acești oameni plini de credință au ajuns la final să fie mai puternici, mai curajoși și mai miloși. Îmi scot pălăria în fața lor. Ei au dat viață și sens cuvântului credință și mi-au arătat că indiferent de cât de rea este situația, Dumnezeu va fi prezent ca să dea o mână de ajutor; tot ce trebuie să fac este să mă țin de El și de credința pe care am primit-o prin Cuvântul Său, ceea ce mă va proteja de îndoieli și de descurajare.
Dumnezeu a promis: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu”. 1 Mi-a luat ceva timp să îmi dau seama că acest verset nu spune „Toate lucrurile sunt întotdeauna bune” ci „Toate lucrurile lucrează spre bine”. Pentru mine asta înseamnă că deși ni se întâmplă și lucruri rele, Dumnezeu le include în povestea vieții noastre ca să aducă ceva bun pentru noi, fie acum, fie în eternitate. Când accept această abordare îmi dau seama că nu pot să-I mulțumesc pentru tot binele din viața mea și apoi să dau vina pe El pentru lucrurile rele. Trebuie să am încredere în El și când trec prin cele rele și să fiu complet încrezător că El va face ca dificultățile mele să se transforme în ceva bun, sau că prin ele să aducă ceva bun în viața mea.
Biblia este plină de exemple ale acestui principiu pentru că, cred eu, Dumnezeu dorește să înțelegem bine lucrul acesta.
Regele David este unul dintre preferații mei. Imaginează-ți puțin că planul vieții tale era să fii un păstor, ceea ce, după vasta mea experiență cu păstoritul (și imaginația mea vie) implică să păzești oile cum pasc ore întregi, să te lupți cu diferite animale sălbatice care ți-ar putea pune în pericol viața și să îți omori timpul cântând la harfă. Apoi, dintr-o dată, ești lovit din plin: ești uns rege; ucizi un uriaș în fața a două armate, a regelui și a fraților tăi mai mari; și devii prietenul cel mai bun al moștenitorului tronului. În acel moment, dacă David ar fi fost de genul care să spună Da, Dumnezeu este măreț i-ar fi fost ușor să spună asta.
Însă mai târziu realitatea l-a lovit puternic când aproape a pierdut împărăția (de fapt a pierdut-o de mai multe ori) când propriul fiu l-a trădat și a trebuit să înfrunte pedepsele lui Dumnezeu pentru niște decizii serioase greșite. Când, după aceea, l-a slăvit pe Dumnezeu știa exact ce însemna să aibă încredere în Dumnezeu la bine și la greu.
Am citit pasajul unde Regele David îi spune lui Dumnezeu: „Căci Tu eşti mare şi faci minuni, numai Tu eşti Dumnezeu. Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne Dumnezeul meu, şi voi preamări Numele Tău în veci! Căci mare este bunătatea Ta faţă de mine, şi Tu îmi izbăveşti sufletul din adânca locuinţă a morţilor”. 2 În acel psalm el se roagă cu disperare din nou ca Dumnezeu să-l scape de dușmanii lui, însă în același timp știe și se încrede în protecția și în grija lui Dumnezeu, încât credința lui nu se clatină și este mai puternică ca oricând.
În Biblie credința este comparată cu aurul. Și, precum aurul, credința are o valuare mare. Credința care slăbește atunci când este testată ar fi precum niște bani cu puțină, sau fără valoare, ceea ce ar însemna că sunt destul de nefolositori. Însă precum aurul, credința este prețioasă, este rară, scumpă și durează o viață.
Pot privi și eu în viața mea la câteva situații care nu au fost ușoare, sau pe care cu siguranță nu aș dori să le retrăiesc, dar îmi dau seama că dacă nu aș fi trecut prin acele momente grele aș fi pierdut unele din lucrurile minunate pe care le-am câștigat prin ele. Realizând și trăind lucrul acesta mi-a întărit credința și m-a convins că indiferent de ce furtuni emoționale trăiesc, știu că Iisus este în spatele lor, așteptând să strălucească și să-mi dea exact ce am nevoie ca să merg mai departe cu eleganță și putere, pregătit să înfrunt orice altceva îmi va aduce viața în cale.