Orice dorim să facem bine în viață necesită efort, inclusiv a progresa în viața creștină. Necesită muncă să conștientizăm și să ne formăm convingeri, obiceiuri, atitudini, modele de gândire și de comportament creștinești. De asemenea necesită să ne debarasăm în mod voluntar de toate convingerile greșite, de obiceiurile rele, atitudinile necreștine, modul de gândire eronat și comportamentul rău.
În Noul Testament citim despre această debarasare de anumite aspecte din viața noastră – atât în ceea ce privește gândurile și sentimentele noastre, ceea ce este în interiorul nostru, cât și manifestările exterioare ale acestora prin faptele noastre – lucrurile care contrazic principiului creștin. Între timp trebuie să asimilăm în viețile noastre lucrurile divine. Ambele implică să luăm anumite hotărâri și să trecem la fapte.
Să renunțăm la:
Dar acum lăsați‑vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmășie, de răutate, de clevetire, de vorbele rușinoase care v‑ar putea ieși din gură. Nu vă mințiți unii pe alții, întrucât v‑ați dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui. – Coloseni 3:8-9
Orice amărăciune, orice iuțeală, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. – Efeseni 4:31
Să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. – Romani 12:1
Să ne însușim:
Îmbrăcați‑vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiți‑vă unii pe alții, și dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați‑vă unul pe altul. Cum vă iartă Hristos, așa iertați‑vă și voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați‑vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii. – Coloseni 3:12-14
Să ne îmbrăcăm cu armele luminii. … îmbrăcați‑vă în Domnul Iisus Hristos. – Romani 13:12,14
Să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul. – Efeseni 4:24
Aceste calități sunt roadele vieții noastre transformate și împuternicite dacă urmăm ceea ce ne învață Scriptura și aplicăm credința noastră în viața noastră. Niciunul dintre aceste lucruri nu se întâmplă ușor, însă odată ce ne‑am făcut timp și ne‑am străduit să ne antrenăm, să rupem obiceiurile vechi și să ne facem altele noi, aceste lucruri ne vor deveni mai firești.
Trebuie să ne bazăm, bineînțeles, și pe ajutorul și harul lui Dumnezeu pentru a ne forma obiceiuri noi. Însă nu ar trebui să ne așteptăm ca Duhul Sfânt să ne transforme fără niciun efort din partea noastră. Deși Dumnezeu ne iartă pentru păcatele noastre, se așteaptă de la noi ca pe urmă să evităm să păcătuim. Ar trebui să punem deoparte acele lucruri care ne îndepărtează de Hristos, să ne înnoim și să trăim pe cât de bine putem la nivelul standardului de om nou, cum am devenit în Hristos. Astfel ajungem să fim mai bucuroși, să avem o relație mai bună cu Dumnezeu, să fim mai împliniți și să avem o viață mai fericită.
Recent am citit analiza unui sondaj făcut de autorul creștin Michael Zigarelli, în care se face comparație între ceea ce autorul numește creștini cu virtuți minime, cu virtuți medii și cu virtuți înalte. 1 Rezultatul lui arată că majoritatea celor 5000 de creștini ce au participat la sondaj aveau virtuți medii. Minoritatea erau cei cu virtuți înalte, cei care se străduiesc să facă anumite lucruri pentru a progresa în viața lor de creștini.
Zigarelli subliniază că fiecare creștin trebuie să joace un rol vital și activ în progresul său spiritual:
Cea mai completă conceptualizare a procesului de creștere este că Dumnezeu are un rol și noi avem un rol. Legătura dintre aceste două roluri a fost asemuită cu călătoria unei corăbii dintr‑un loc în altul. Pentru ca o corabie să ajungă din punctul A în punctul B sunt necesare două elemente cruciale: avem nevoie de vânt care să bată în direcția destinației noastre și trebuie să poziționăm pânza astfel încât să prindă acest vânt. Probabil ghicești care este analogia. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu este vântul, cel care încearcă să ne miște încet spre țelul creștin. Noi suntem marinarii care trebuie să ridicăm pânza; asta înseamnă să facem ceva să putem prinde Duhul lui Dumnezeu, astfel încât Duhul să ne miște spre destinația dorită de noi. 2
Dacă căutăm să avem în viața noastră mai mult din calitățile creștine atunci trebuie „să ne ridicăm pânzele” și să facem acele lucruri care ne ajută să dezvoltăm caracterul creștin. Practic vorbind, ca să ajungem asemenea lui Hristos trebuie să ne schimbăm unele aspecte ale caracterului nostru, iar astfel de schimbare este dificilă. Totuși, merită efortul.
În Evanghelii Iisus ne învață că Împărăția lui Dumnezeu este atât viitor cât și prezent. Să trăim în împărăția Lui în prezent înseamnă să‑I permitem lui Dumnezeu să conducă și să stăpânească în viețile noastre și să încercăm să trăim în așa fel încât să Îi dăm slavă și glorie.
Ca să ajungem asemenea lui Hristos, ca să trăim o viață centrată pe Împărăția Sa, trebuie să ne aliniem viețile, deciziile, faptele și spiritul cu Dumnezeu și cu Cuvântul Său. Aceasta înseamnă să ne debarasăm de unele aspecte ale caracterului și personalității noastre și să ne însușim aspecte creștinești. Înseamnă să cultivăm roadele Duhului Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, credincioșia, blândețea și auto-controlul. 3 Dacă ne facem partea noastră ca să ridicăm pânzele, putem progresa în caracterul creștin.