Epistola către Diognet a fost scrisă de un creștin anonim către un păgân de rang înalt, cel mai probabil în a doua parte a secolului II. Este probabil cea mai timpurie scriere păstrată, scrisă unui necreștin, care explică și apără credința creștină și ne arată cum vedeau primii creștini lumea și locul lor în ea. Însușirile enumerate de autor în capitolul 5, „Manierele creștinilor” ne dau de gândit și în ziua de azi. Iată citate din traducerea J.B. Lightfoot:
Creștinii nu se deosebesc de ceilalți oameni prin țară, limbă, sau obiceiuri. Nu locuiesc în orașe ale lor, nu vorbesc un dialect aparte, nu duc o viață excentrică… Deși locuiesc atât în orașe grecești cât și în cele barbare, după cum le-a fost soarta, și urmează obiceiurile locale de îmbrăcăminte, de hrană și în alte aspecte ale vieții, arată în același timp caracteristici remarcabile și indiscutabil neobișnuite ale cetățeniei lor spirituale.
Ei locuiesc în țările lor, dar ca străini; iau parte la toate ca cetățeni, dar îndură totul ca străini. Orice țară străină le e patrie și orice patrie le e țară străină…Sunt „în trup”, dar nu trăiesc „după trup”. Locuiesc pe pământ, dar sunt cetățeni ai cerului. Se supun legilor rânduite de stat, dar în viața privată transcend legile.
Ei iubesc pe toată lumea… Sunt omorâți, totuși sunt aduși la viață… Au nevoie de toate, totuși abundă în toate…. Sunt dezonorați, totuși sunt glorificați în dezonorarea lor. Sunt calomniați, totuși sunt reabilitați. Sunt înjurați, totuși sunt binecuvântați. Sunt insultați, totuși li se arată respect… Când sunt pedepsiți, se bucură ca și cum sunt aduși la viață… Cei care îi urăsc nu pot aduce un motiv pentru ostilitatea lor.
Într‑un cuvânt, ce este sufletul pentru trup, așa sunt creștinii pentru lume. Sufletul este în toate membrele corpului, așa și creștinii sunt în toate orașele lumii. Sufletul trăiește în trup, dar nu este parte din trup; tot așa și creștinii trăiesc în lume dar nu sunt din lume. Sufletul, care este invizibil, este îngrădit în trup, care este vizibil; în același fel creștinii sunt recunoscuți ca fiind în lume, însă religia lor rămâne invizibilă.