Poate ai auzit povestea cu omul prins de inundație care a avut o viziune cu mâna Domnului întinzându‑se din cer și ridicându‑l în siguranță. Apele creșteau în casa lui iar vecinul l‑a îndemnat să plece, oferindu‑i să‑l ducă cu mașina în siguranță. Atunci el i‑a răspuns: „Îl aștept pe Dumnezeu să mă salveze”, și vecinul nedumerit a plecat cu mașina lui.
Omul continuă să se roage, încrezător în viziunea lui. Apele au continuat să crească și au cuprins deja primul etaj al casei, iar el s‑a urcat pe acoperiș. Atunci au trecut niște oameni într‑o barcă. El le‑a strigat că‑l așteaptă pe Dumnezeu să‑l salveze. Oamenii au dat din cap uimiți și s‑au dus mai departe.
Omul continuă să se roage, crezând cu toată inima că Dumnezeu îl va salva. Apele continuară să crească încât doar acoperișul mai era vizibil. A trecut pe acolo un elicopter și o voce la megafon i‑a spus că‑i oferă scara să se urce. Făcând cu mâna către elicopter, omul le țipă că el îl așteaptă pe Dumnezeu să‑l salveze. Elicopterul se îndepărtă.
În final apele au acoperit și acoperișul, l‑au prins și l‑au luat cu el. Iar el s‑a înecat.
Când a ajuns în Rai, omul a întrebat indignat: „Doamne, de ce nu m‑ai salvat? Am crezut în Tine cu toată inima. De ce ai lăsat să mă înec?” Dumnezeu i‑a răspuns: „Eu mi‑am coborât mâna! sub forma mașinii, bărcii și a elicopterului, să te duc în siguranță, însă tu le‑ai refuzat pe toate. Ce altceva mai puteam să fac?”
Poate te întrebi ce legătură are această poveste cu orice. Așteaptă și îți voi spune.
Cu câțiva ani în urmă, pe când eram într‑o călătorie, am prins o răceală rea, care se tot agrava în ciuda diferitelor tratamente naturale pe care le luam.
Când am ajuns acasă soțul meu, Peter, tot încerca să mă convingă să merg la doctor. Eu refuzam, sigură fiindcă că doctorul îmi va prescrie medicamente iar eu doream să dau o șansă tratamentelor naturale să‑și facă efectul, fiindcă eram sigură că mă vor ajuta. În cele din urmă Peter a insistat să merg la doctor, am făcut radiografie și mi s‑a confirmat că aveam bronșită și eram la un pas de pneumonie.
Am luat atunci medicamentele prescrise de doctor și, bineînțeles, în câteva zile mi‑a trecut tusea, după săptămânile de tratamente naturale care trebuiau să fie bune pentru bronșită.
Dumnezeu vroia să mă învețe ceva din asta. El nu este limitat de o singură abordare ca să‑și împlinească scopul Său ca noi să progresăm, sau la doar o singură metodă de vindecare. Trebuie să fim deschiși și să urmăm călăuzirea Sa.
Altă situație, pe aceeași idee, s‑a întâmplat după câțive ani, când eram din nou plecată de acasă.
M‑am trezit într‑o dimineață cu gâtul înțepenit și după câteva zile tot nu puteam întoarce capul. Trebuia să dorm proptită în fund din cauza durerii.
Peter mi‑a sugerat să merg la un chiropractor dar eu m‑am împotrivit fiindcă mă speria gândul să‑mi umble un chiropractor la gât când mă durea așa tare.
După câteva zile mizarabile am acceptat și m‑am dus la un chiropractor care a fost, de fapt, un domn foarte bun și jovial. M‑am simțit în siguranță în mâini lui, că n‑o să‑mi facă rău a gât.
De fapt, nu m‑a durut mai deloc, și cu o simplă ajustare m‑a făcut bine. O vertebră de la gât se mișcase de la locul ei și trebuia realiniată.
După ce mă împotrivisem vehement să merg la chiropractor, iată că acum puteam să mă întind în pat fără nicio durere, pentru prima dată după o săptămână.
Încă învăț că, atunci când mă rog pentru vindecare, nu pot să ignor „bărcile” pe care Dumnezeu mi le aduce în cale ca soluție. Nu pot să decid în funcție de ceea ce îmi place mie, sau dacă sunt convenabile, sau dacă sună bine.
Principiul de a lua decizii înțelepte, cu rugăciune, se aplică la toate aspectele vieții noastre. Trebuie să luăm decizii tot timpul și nu ne putem lăsa blocați în anumite rutine cu care suntem obișnuiți din trecut. Ar putea fi riscuri și trebuie să procedăm cu grijă și cu rugăciune, însă nu putem să fim închiși la noutăți doar fiindcă s‑ar putea să nu meargă. Trebuie să fim deschiși la călăuzirea lui Dumnezeu și să ne punem în grija Sa.