Schimbările mă îngrijorează foarte mult. Îmi place cuibuşorul meu unde toate sunt la locul lor şi nimic nu mă mişcă prea mult. Îmi plac rutinele şi orarele, confortul de a şti ce se întâmplă – atât imediat cât şi în viitor. Schimbarea poate fi uneori emoţionantă, dar de cele mai multe ori este grea. Este greu să laşi în urmă lucrurile pe care le-ai ştiut şi le-ai iubit şi este greu să nu ştii ce te aşteaptă.

Nu demult eu şi soţul meu ne-am aflat într-o astfel de situaţie mutându-ne de lângă familie şi prieteni. Aveam motive întemeiate pentru această mutare şi ştiam unde vom merge dar, bineînţeles, viitorul era în mare parte o necunoscută. Şi asta era înfricoşător.

Călătoria noastră ne-a dus pe nişte drumuri de munte noaptea şi în timp ce conduceam s-a lăsat ceaţa. Nu erau nici lumini şi nici case pe lângă acest drum şi, ca să fie mai rău, la un moment dat mi s-a părut că am încurcat drumul. Grozav.

Mi-am forţat ochii să privesc prin ceaţă, aplecându-mă înainte proptită de centura de siguranţă, încercând să văd pe unde mergeam. Nu puteam vedea nici un marcaj şi eram din ce în ce mai neliniştită că mergem în direcţia greşită. După cum spuneam, nu îmi plac incertitudinile.

Imaginaţia mea o luă razna creând tot felul de scenarii groaznice, cum ar fi să fim pierduţi în munţi sau să cădem în vreo prăpastie. Fiecare scenariu era mai rău decât celălalt.

În cele din urmă n-am mai încercat să văd prin ceaţă şi m-am lăsat pe spate în scaun. M-am uitat la soţul meu iar el era sigur pe sine când conducea, nu se îngrijora de ceaţă ci urma încet drumul din faţa lui. M-am lăsat pe spate şi m-am forţat să mă relaxez – şi, în mod cert, în final am trecut în siguranţă prin ceaţă, am ajuns la drumurile bune şi apoi în siguranţă la destinaţie.

Viaţa mea în acel moment era ca acel drum întunecat şi înceţoşat. Nu puteam vedea decât ce era imediat înaintea mea, precum farurile care luminează doar o bucată de drum la un moment dat. Însă Dumnezeu este şoferul meu şi pot avea încredere în El. El are o busolă perfectă şi m-a dus întotdeauna în siguranţă la destinaţie. Chiar dacă uneori am crezut că suntem pierduţi El a ştiut exact unde eram.

Când Dumnezeu a condus poporul evreu prin deşert1 ei nu au avut hartă sau compas sau un mobil cu GPS ca să le spună pe unde să o ia. Nici măcar nu ştiau unde mergeau. Nu ştiau decât că trebuiau să părăsească Egiptul.

Deşi nu era plăcut să fii sclav în Egipt, totuşi unor evrei le-a fost probabil greu să lase în urmă singurul mod de viaţă pe care îl ştiau. Poate că unii aveau prieteni în Gosen şi cel puţin aveau hrană şi un loc unde să trăiască.

Dar fiindcă au ascultat de Dumnezeu şi L-au urmat, El a avut grijă de ei. Când au ajuns la un capăt de drum la Marea Roşie El le-a deschis calea direct prin apă. Când au fost flămânzi El le-a dat hrană din cer. Când au fost însetaţi El le-a turnat apă din stâncă. Când nu au ştiut încotro să se îndrepte El a trimis un nor să meargă înaintea lor şi să-i călăuzească.

Şi totuşi, chiar după toate astea, ei tot s-au îndoit de Dumnezeu. Nu am înţeles niciodată de ce; era evident că Dumnezeu fusese cu ei tot timpul. De ce I-ar pune sub semnul întrebării abundenţa şi grija Sa după ce El le-a arătat de multe ori de ce era capabil? Dar şi eu fac acelaşi lucru. Dumnezeu nu a dat greş niciodată să-mi dea cele necesare şi să mă călăuzească în viaţă şi totuşi eu continui să mă îngrijorez atunci când nu ştiu ce îmi aduce viitorul.

Proverbe 3:5-6 ne spune „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările”. Chiar dacă totul este în întuneric înaintea ta, chiar dacă te simţi ca în ceaţă şi nu ştii încotro s-o apuci, când recunoşti prezenţa lui Dumnezeu şi apelezi la El, El te va călăuzi. El te va ţine pe calea cea bună şi te va duce în Ţara Făgăduinţei personale.

Pregătindu-mă pentru această mare mutare am dat de un verset din Biblie de care nu îmi aminteam să îl fi citit vreodată – Ieremia 29:11 „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde”. Asta da promisiune! El are planuri pentru fiecare dintre noi. El ne va ajuta să prosperăm. El doreşte să ne dea speranţă şi un viitor. Nu-i minunat?

Viitorul încă nu este în totalitate clar şi ştiu că probabil nu va fi niciodată. Nu sunt sigură cum vor evolua toate până la sfârşit, dar nu-i nimic. Ştiu cine le are sub controlul Său şi că El are un plan perfect.


  1. Vezi Exodul 12-40