O prietenă mi‑a povestit că în copilăria ei, deși relațiile din familia ei erau strânse și se iubeau foarte mult, totuși corectitudinea a fost mereu o problemă. Spre exemplu, când mama ei aducea acasă o plăcintă sau înghețată pentru desert, ea și fratele ei se certau mereu cine va primi bucata mai mare. Cearta lor pentru bucata mai mare de desert era atât de stresantă pentru mama lor încât a ajuns să țină un cântar pe masă și pur și simplu să le cântărească farfuriile cu desert ca să se asigure că sunt egale. Așa au procedat mulți ani la rând în familia lor.

Asta m‑a făcut să mă gândesc la faptul că putem foarte ușor ajungem să privim viața după conceptul „plăcinta nu e nelimitată”. Dacă fratele tău primește o bucată mare înseamnă că ție îți rămâne una mică, nu‑i așa? Lucrul acesta este bineînțeles corect în ceea ce privește plăcinta, dar nu este neapărat adevărat pentru majoritatea celorlalte lucruri din viață.

Există totuși tendința ca oamenii să creadă fie în insuficiență, fie în abundență.

Dacă ești în Tabăra Insuficienței crezi că lucruri precum dragostea, ideile, ocaziile, imaginația, banii și resursele sunt limitate. Fiecare din aceste lucuri este precum o plăcintă care este feliată și de fiecare dată când cineva ia o felie, rămâne mai puțin pentru tine. După cum poate îți imaginezi, oamenii din această tabără nu sunt prea darnici. Oamenii își văd de interesele proprii. Lor nu le este frică să ia o felie de plăcintă de la altcineva fiindcă dacă nu lupți pentru felia ta s‑ar putea să nu primești niciuna. Dacă ești norocos să apuci una, nici nu ai timp să te bucuri de ea. Trebuie să o înfuleci imediat ca nu cumva să ți‑o ia altcineva. Eu am stat o vreme în Tabăra Insuficienței și pot să‑ți spun că este foarte deprimant!

Tabăra Abundenței este total diferită. În Tabăra Abundenței toți cred că iubirea, ideile, ocaziile, imaginația, banii și resursele sunt nelimitate. În această tabără se sărbătorește mult. Oamenii se bucură de plăcinte peste tot. Când cineva găsește un magazin grozav de plăcinte îl recomandă tuturor și nu ține secret. Se face schimb de rețete, se îmbunătățesc și se personalizează. Un lucru este sigur în Tabăra Abundenție: nimeni nu rămâne fără plăcintă! De fapt, majoritatea cred că plăcinta cea mai bună nu a fost încă creată, încă gustată și încă împărțită.

Ciudat că în Tabăra Insuficienței pare să fie din ce în ce mai puțină plăcintă. Toți se îngrijorează că va veni ziua ultimei îmbucături. Atunci? Ești pe cont propriu și când vine vorba despre plăcinte, trebuie să profiți cât merge bine.

Însă în Tabăra Abundenței nimeni nu se teme că se termină plăcinta. Ei vin mereu cu ingrediente noi din care să facă plăcinte, cu improvizații la variante clasice, modalități noi de transport al plăcintelor și modalități mai bune de a face mai multe. Nimeni nu se îngrijorează că într‑o zi se vor termina plăcintele.

Prima oară când mi‑am dat seama de aceste două tabere am ajuns repede la concluzia tristă că am petrecut prea mult timp în Tabăra Insuficienței față de Tabăra Abundenței. Rar mă gândisem optimistic că ce era mai bun urma să vină. Mai degrabă că ne așteaptă numai dezastre în viitorul apropiat. Când îi vedeam pe alții binecuvântați, mă gândeam de obicei că asta însemna că rămânea mai puțin „bine” pentru mine. Evident că pierdeam toată petrecerea din Tabăra Abundenței!

Când mi‑am dat seama de lucrul acesta mi‑am făcut imediat bagajele și am schimbat tabăra. Am descoperit că Tabăra Abundenței era foarte primitoare. Ei aveau o abordare „cu cât mai mulți cu atât mai bine”. Am început să cred că ce era mai bine urma să vină – pentru mine, pentru prietenii mei și pentru toți cei din jurul meu. Dintr‑o dată am avut multe de împărțit cu alții. Nu mai duceam lipsă de idei, de bani, de resurse, de ocazii sau de dragoste. Îmi era mai ușor să fiu generoasă când știam că nu era nevoie să îmi fac provizii. Îmi era ușor să sărbătoresc victoriile altora, fiindcă vedeam că sunt suficiente victorii pentru toți. Mutarea mea în Tabăra Abundenței a fost o decizie excelentă!

Tu ce ai prefera? Să te alături unei tabere în care ești tot timpul la limita foametei, cu dragoste, idei, bani, resurse și ocazii în scădere, sau unei tabere cu cele mai bune ocazii, cele mai bune idei, cele mai bogate resurse și cea mai profundă dragoste, suficiente pentru toată lumea? Fiecare dintre noi are puterea de a decide în ce tabără dorim să trăim.