În fiecare an ținem o petrecere de Crăciun la noi acasă. Toți invitații aduc cadouri de aproximativ aceeași valoare și ne jucăm un joc ca să hotărâm cine ce cadou primește. Este o tradiție în care eu și soțul meu ne implicăm și plănuim cadourile cu multă grijă. Din păcate, anul trecut cadoul meu a fost un card cadou de la un magazin la care nu mă duc niciodată și am aflat că fusese redăruit, ceea ce, sincer, mi‑a lăsat un gust amar.
După câteva zile am mers cu soțul la petrecerea de Crăciun de la firma unde lucrează, unde au ținut și ei o distribuire aleatoare de cadouri. Soțul meu a primit un card cadou de la un magazin la care nu merge niciodată și de care nici n‑am auzit – ca apoi să aflăm că vând produse exclusiv de femei – dar el a fost încântat fiindcă nu se aștepta să primească ceva.
Eu sperasem să primesc ceva la fel de valoros pe cât cadoul pe care l‑am adus eu la schimbul de cadouri și am fost dezamăgită. El nu s‑a așteptat la nimic deci cadoul lui a fost ca un bonus și s‑a bucurat de el. În viață, cu cât ne gândim mai mult că merităm ceva, cu atât suntem mai puțin recunoscători.
Am citit un citat care spunea că bucuria stă în a avea o atitudine de speranță că ceva bun s‑ar putea întâmpla dar fără să definești clar la ce anume te aștepți. Sfântul Pavel a spus: „M‑am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc. Știu să trăiesc smerit și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m‑am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă”.1 Mulțumirea lui nu avea legătură cu un anumit grad de succes sau de confort, ci în faptul că știa că harul lui Dumnezeu era suficient pentru orice situație.
Am multe lucruri în viață pe care nu mă așteptam să le am. Când îmi amintesc de asta mă cuprinde recunoștința! Iar în mod surprinzător, acel sentiment începe să se piardă când încep să‑mi compar situația cu cea a altora, sau când îmi stabilesc niște așteptări pentru ceea ce cred că ar trebui să am sau să realizez sau să trăiesc.
Există nenumărate studii despre practicarea recunoștinței care arată că oamenii cu o atitudine recunoscătoare trăiesc vieți mai fericite, sunt mai pozitivi, au relații mai de durată și se bucură de o mai bună sănătate mintală. Esența este să fim mulțumiți cu ce avem și să ne amintim că nu datorăm nimic.
- Filipeni 4:11-12 ↑