Ca activitate de ziua lui, fiul meu de treisprezece ani a vrut să exploreze peșterile din zona casei noastre. Eu n-am fost prea entuziasmată de această idee, dar în ciuda eforturilor mele de a propune o altă alternativă nu l-am putut face să se răzgândească așa că, într-o zi extrem de călduroasă, am pornit în excursie împreună cu cumnata mea și cei trei copii ai noștri. Ajunși la gura unei peșteri imense îmi simțeam inima bătând cu putere dar curând am fost plăcut surprinsă să găsesc că în peșteră era o cale de acces de coborâre lină și bine luminată. Pe măsură ce coboram am simțit ca și cum era pornit aerul condiționat.

Citind semnele și studiind formațiunile de roci și de cristale am început să apreciem rocile în cu totul altă lumină. Ceea ce părea de nepătruns în întuneric, acum strălucea minunat în luminile colorate. Am petrecut ore în șir în subteran ca apoi să ne întoarcem la suprafață cu o nouă apreciere a minunilor creației lui Dumnezeu și a frumuseților ascunse impresionante.

Eu eram într-un punct în viața mea în care mă simțeam ca pierdută în niște peșteri spirituale. Lumea mea era cu susul în jos și mă simțeam distantă față de tot ce îmi era cunoscut. Mă simțeam și izolată și fără un scop în viață. Însă acele câteva ore în peșteră m-au ajutat să privesc lucrurile într-un mod nou.

Mi-a reamintit că Dumnezeu este lumina și că în El nu există întuneric. 1 Chiar și în locuri aparent înspăimântătoare, lumina Lui este prezentă ca să-mi călăuzească fiecare pas și să mă ajute să nu cad. Lumina Lui nu numai că mă protejează, dar mă și ajută să văd frumusețile din jurul meu. Viața mea este plină de lumină atâta timp cât stau în prezența Lui.

Uneori calea lui Dumnezeu ne duce prin locuri umbrite. Atunci ochii noștri au nevoie de timp ca să se obișnuiască cu schimbarea și să poată vedea lucrurile așa cum sunt ele. Dar chiar și în întuneric există progres, frumusețe și ordine. Precum situația din acea zi, explorând peștera împreună cu fiul meu, mi-am dat seama că am nevoie să fiu și distractivă și aventuroasă.

M-a ajutat de asemenea să-i apreciez pe cei care au mers înaintea mea. Cineva trebuie să fi mers în întunericul peșterii și s-a muncit să facă drumul mai sigur, să monteze lumini și semne. Mi-am dat seama că trebuie să petrec mai mult timp citind materiale de devoțiune scrise de alții care înțeleg situația în care mă găsesc. Ei mă pot ajuta și mă pot învăța lecții profunde de credință și mă pot încuraja să continui să am încredere în mâna iubitoare a lui Dumnezeu și în călăuzirea Sa în viața mea.


  1. Vezi 1 Ioan 1:5.