Mesaje populare în ziua de azi ne învață să trăim momentul, să procedăm cu judecată, să respirăm adânc… Însă câteodată momentele noastre sunt mai mult decât simple momente – ele devin luni și ani întregi. Ceea ce implică mai mult decât să te oprești și să tragi puternic aer în piept. Un lucru minunat la faptul că îmbătrânesc este că am trăit deja mulți ani, la fel și prietenii mei. Acești ani ne‑au adus înțelepciune, iar experiențele noastre puse laolaltă le prețuim ca niște pietre prețioase.
Dar nu m‑am simțit întotdeauna așa. Într‑o zi, însă, primele versuri din Eclesiastul 3 mi‑au schimbat părerea, ca proverbialul „Eureka”. Am citit că:
Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.
Nașterea își are vremea ei și moartea își are vremea ei; săditul își are vremea lui și smulgerea celor sădite își are vremea ei.
Uciderea își are vremea ei și tămăduirea își are vremea ei; dărâmarea își are vremea ei și zidirea își are vremea ei;
Plânsul își are vremea lui și râsul își are vremea lui; bocitul își are vremea lui și jucatul își are vremea lui;
Aruncarea cu pietre își are vremea ei și strângerea pietrelor își are vremea ei;
Îmbrățișarea își are vremea ei și depărtarea de îmbrățișări își are vremea ei;
Căutarea își are vremea ei și pierderea își are vremea ei; păstrarea își are vremea ei și lepădarea își are vremea ei;
Ruptul își are vremea lui și cusutul își are vremea lui; tăcerea își are vremea ei și vorbirea își are vremea ei;
Iubitul își are vremea lui și urâtul își are vremea lui; războiul își are vremea lui și pacea își are vremea ei.1
Mi‑a vorbit atât de profund că am memorat pasajul (deși a fost o provocare să le rețin pe toate corect) și ori de câte ori îl repetam descopeream ceva nou în felul cum se aplica practic. Spre exemplu îmbrățișarea își are vremea ei și depărtarea de îmbrățișări își are vremea ei se putea aplica la situația când cineva drag mie era departe, sau, cum ne aflăm acum, că trebuie să arătăm dragoste prin distanțare socială.
După tsunamiul și cutremurul din 2010 din Chile am cunoscut multe familii are au fost nevoite să petreacă trei ierni dure, friguroase, ploioase și noroioase în case temporare șubrede. Li s‑a părut o eternitate. În acei ani ei au simțit intens că dărâmarea își are vremea ei și zidirea își are vremea ei, căutarea își are vremea ei și pierderea își are vremea ei, păstrarea își are vremea ei și lepădarea își are vremea ei. Dar a venit și clipa când ultima tabără temporară s‑a închis și fiecare familie a avut casa sau apartamentul ei. Atunci a fost vremea râsului și dansului.
Iar viața a mers mai departe. Au trecut 10 ani de la noaptea cutremurului și a tsunami-ului. Amintirea, experiențele, vremea plânsului și bocitului și vremea râsului și dansului fac parte din acea perioadă. Fiecare familie poate privi în urmă cum au depășit provocări monumentale și le‑au depășit victorioși.
Am trecut și eu prin diferite momente ca misionar trăind în comunicate, ca profesoară, clovn la spital și voluntar cu ajutoare umanitare. Am avut și eu momente de plâns și momente de râs. Acum, privind în urmă, pentru fiecare situație, anotimp al vieții, am amintiri prețioase pe care nu le‑aș schimba pentru nimic în lume.
Zilele trecute mă gândeam și la alte situații și perioade de viață:
Vremea de a fi copil și vremea de a crește, vremea de a fi tânăr și de a fi bătrân;
Vremea de a fi părinte și de a fi bunic, vremea de a acționa rapid și vremea de a proceda mai încet;
Vremea de a avea grijă și vremea de a fi îngrijit, vremea de a fi în putere și vremea de a fi bolnav;
Vremea de a învăța și vremea de a învăța pe alții, vremea succesului și vremea eșecului;
Vremea când faci greșeli și vremea când procedezi corect, vremea să ierți și vremea să fii iertat;
Vremea bogăției și vremea nevoilor, vremea surplusului și vremea austerității.
Eu și soțul meu suntem acum într‑o perioadă mai liniștită. Deși suntem oficial „bătrâni” ne bucurăm de sănătate fizică și mentală. Suntem activi, dar ne bucurăm și de posibilitatea să încetinim și să mergem în ritmul nostru. Eu am mai mult timp să citesc, să studiez și să scriu despre lucrurile care mă interesează. Avem mai mulți prieteni cu interese comune și oameni cărora le împărtășim din cunoștințele noastre spirituale. Și cel mai recunoscători suntem pentru faptul că putem însă împărtăși mesajul lui Dumnezeu cu alții.
Cred că majoritatea oamenilor sunt îngrijorați de ultima etapă a vieții lor. Totuși, până acum am ajuns să învăț că prin orice perioadă din viață, El este cu noi. Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt2 este și cu noi aici și acum; iar orice lucru El îl face frumos la vremea lui3