Recent, o tânără care este prietenă cu fiica mea, când a dat cu spatele, mi‑a lovit mașina și a creat o îndoitură și niște zgârieturi în tabla mașinii. Fata s‑a oferit să plătească stricăciunile și ne‑am interesat cât ar costa reparațiile. Ar fi fost cam 3000 $, ceea ce ni s‑a părut cam mult să‑i cerem ținând cont că ea muncea din greu să‑și plătească și facultatea. I‑am explicat atunci că nu ni s‑a părut rezonabil să‑i cerem așa de mulți bani. Fata a fost foarte recunoscătoare, iar noi am știut atunci că am procedat corect. Mașina mea este destul de veche și eram mulțumiți dacă ne mai ținea vreo câțiva ani, chiar dacă nu arăta prea frumos, așa că am păstrat îndoitura.
Cu toții avem nevoie de iertarea păcatelor pentru „îndoiturile” din viețile noastre. M‑am gândit că această situație este o bună ilustrație despre motivul pentru care avem nevoie de moartea lui Iisus pe cruce. Nu putem câștiga iertarea lui Dumnezeu. Iisus a ales să ne plătească datoria. „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Iisus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre; și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi” (1 Ioan 2:1-2).
Este interesant că ceva așa de obișnuit precum o îndoitură în tabla mașinii poate să mă învețe ceva așa de profund. Chiar dacă eu iertam pe cineva, îmi arăta clar și cât de mult aveam eu însămi nevoie de iertare și de împăcare cu Dumnezeu. Tot așa cum ce își putea permite acea fată să plătească nu era îndeajuns, nici eforturile mele de auto-răscumpărare nu erau îndeajuns. Așa că „îndoitura” rămâne.
Indiferent cât de mult îi iert eu pe alții nu va ajunge să fie nici pe‑aproape cât de mult m‑a iertat Iisus pe mine. O datorie pe care nu aș fi putut s‑o plătesc mi‑a fost ștearsă de moartea lui Iisus. Nu cred că ne gândim suficient de des la asta. Ne amintim repede ce ne datorează alții nouă, dar uităm ce am primit. – În cazul acesta, darul iertării pentru toate păcatele noastre.