„Eu sunt pâinea vieții” 1 este una dintre cele șapte afirmații „Eu sunt” făcute de Iisus….

Pâinea este considerată un aliment de bază pentru om. … Pâinea este un aliment atât de obișnuit încât a devenit sinonim pentru hrană în general. Noi folosim chiar expresia „a împărți pâinea” însemnând că ne împărțim mâncarea cu cineva. Pâinea joacă și un rol important în cadrul mesei de Paștele Evreiesc. Evreii trebuiau să mănânce pâine nedospită în timpul sărbătorii de Paști și în următoarele șapte zile pentru a comemora ieșirea din Egipt. Apoi, când evreii au pribegit 40 de ani în deșert, Dumnezeu le-a dat „pâine din cer” ca să-i hrănească. 2

Toate acestea se regăsesc în scena descrisă în Ioan 6. Iisus încerca fără succes să se desprindă de mulțime. A traversat Marea Galileii, dar mulțimea L-a urmat. După un timp Iisus l-a întrebat pe Filip despre cum vor hrăni toată acea mulțime de oameni. Răspunsul lui Filip, că nu au suficienți bani pentru hrană pentru toți, a demostrat lipsa lui de credință. În final Andrei aduce înaintea lui Iisus pe un băiat care avea cinci pâini și doi pești. Cu această cantitate mică Iisus a hrănit în mod miraculos mulțimea și chiar au rămas resturi.

După aceea Iisus și ucenicii Lui au trecut înapoi de partea cealaltă a Galileii. Când mulțimea a văzut că Iisus plecase L-a urmat din nou. … El îi acuză că nu dau importanță semnelor Sale miraculoase ci că Îl urmează doar ca să primească mâncare gratis. Iisus le spune în Ioan 6:27:„ Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui”. Cu alte cuvinte, ei erau atât de entuziasmați despre mâncare fără să bage de seamă că Îl aveau pe Mesia în mijlocul lor. Iar evreii I-au cerut lui Iisus un semn că El fusese trimis de Dumnezeu. … Ei I-au spus că Dumnezeu le dăduse mană din cer în timpul pribegiei lor prin deșert. Iisus le-a răspuns că ar trebui să ceară adevărata pâine din cer, cea care dă viață. Când I-au cerut lui Iisus această pâine, Iisus i-a surprins spunându-le: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată”. 3

Aceasta este o afirmație fenomenală! În primul rând, asemănându-Se cu pâinea Iisus spunea că El este esențial vieții. Apoi, viața despre care vorbea Iisus nu era viața fizică, ci viața eternă. … El contrastează ceea ce aduce în calitate de Mesia cu pâinea pe care o crease în mod miraculos cu o zi înainte. Aceea fusese pâine pieritoare. El este pâinea spirituală ce aduce viața veșnică. …

Cheia se găsește într-o altă afirmație a lui Iisus, făcută în timpul predicii de pe Munte. În Matei 5:6 Iisus a spus: „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi”. Când Iisus a spus că cei care vin la El nu vor flămânzi iar cei ce cred în El nu vor înseta, El spunea că ne va satisface foamea și setea de neprihănire în ochii lui Dumnezeu. …

Biblia spune că Dumnezeu a pus în inimile noastre dorința pentru eternitate. 4 Biblia mai spune și că nu putem face nimic ca să ne merităm locul în Rai pentru că suntem cu toții păcătoși 5 și că tot ce merităm pentru păcatele noastre este moartea. 6 Nimeni nu este drept în el însuși. 7… Când Hristos a murit pe cruce, El a luat asupra Lui păcatele omenirii și le-a ispășit. Când ne punem credința în El, păcatele noastre sunt trecute în contul Lui și în schimb primim dreptate Lui. Iisus ne satisface foamea și setea de dreptate. El este Pâinea Vieții noastre.

Mulțumim pentru acest articol site-ului GotQuestions.org.

* * *

Hristos compară nevoile oamenilor cu sentimentul de foame și sete. Foamea nu este o prefăcătorie. Cei care au simțit foamea știu că indică o nevoie foarte reală și că aduce o suferință chinuitoare. Setea, de asemenea, nu este o chestiune sentimentală; este cu adevărat o încercare. Ce durere este mai cumplită decât setea?

Și inima flămânzește și aproape fără să conștientizeze se plânge: „Dacă cineva m-ar iubi și dacă aș iubi și eu pe cineva care să mă satisfacă pe deplin”. Inimile noastre sunt avide după iubire. Vânează pe ici și colo dar sunt amarnic dezamăgite. Dar când aud că Iisus Hristos le-a iubit înainte de crearea lumii și că a murit pentru ele, afecțiunea lor găsește în sfârșit odihna. Dragostea lui Iisus alungă orice dorință pentru alte iubiri și ne umple sufletul! El devine Mirele inimii noastre, Iubitul nostru și ne lipsim de celelalte lucruri mai obișnuite. – Charles Spurgeon (1834-1892), adaptat


  1. Ioan 6:35
  2. Vezi Exodul 16:4.
  3. Ioan 6:35
  4. Vezi Ecleziastul 3:11
  5. Vezi Romani 3:23.
  6. Vezi Romani 6:23.
  7. Vezi Romani 3:10.