Trebuia să iau imediat legătura cu o doamnă, dar nu‑i cunoşteam adresa. Tremuram toată de nelinişte. Pe moment, am avut impresia că mă voi face bucăţi dacă nu voi reuşi să‑i transmit mesajul pe care îl aveam de transmis. Atunci m‑am rugat să văd ce trebuia să fac şi imediat mi‑a venim în minte o parafrazare a unui verset: Opreşte‑te. Linişteşte‑te şi acceptă prezenţa lui Dumnezeu.
Atunci m‑am aşezat, mi‑am liniştit sufletul şi i‑am cerut Domnului să intervină şi să prevină dezastrul, iar El a vorbit inimii mele şi mi‑a spus. Scrie un bileţel şi lasă‑l la apartamentul unde a stat ea înainte. Poate va avea un motiv pentru care să treacă pe acolo, sau poate cineva care ştie unde s‑a mutat va găsi bileţelul şi o va anunţa să te contacteze.
Am scris atunci bileţelul şi m‑am dus la apartament. Nici bine nu am ajuns acolo, eram încă cu bileţelul în mană, când am dat nas în nas cu persoana pe care încercam să o contactez!
Nu‑i aşa că este minunat cum reuşeşte Dumnezeu să rezolve lucrurile? Atunci am învăţat, după cum spune Cuvântul lui Dumnezeu, că puterea mea consta în a mă încrede în Domnul. În goana nebună a lumii moderne avem şi mai mare nevoie de această linişte divină în care să ne îmbăiem sufletele. Nu putem ajunge să‑L cunoaştem pe Dumnezeu decât dacă mintea şi sufletul nostru sunt liniştite. „Opriţi‑vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu”.1
Mulţi au ideea greşită că liniştea de care se vorbeşte în acest verset este un fel de tensiune ţinută sub control, de echilibru exersat şi că își pot controla într‑un fel îngrijorarea. S‑ar putea să fie în stare să facă şi ei ceva, însă ceea ce reuşesc ei va fi un calm de suprafaţă, deoarece în interior vor fi în continuare un cazan în fierbere. Noi nu ne referim aici la o astfel de linişte! Liniştea dată de Dumnezeu nu este o linişte pasivă. Este o pace sufletească adevărată care îţi aduce claritate a minţii şi, astfel, poţi afla care este voia şi planul lui Dumnezeu.
Cunosc din experienţă că această stare de linişte divină se obţine de cele mai multe ori atunci când treci prin încercări. Cum aşa? Încercările îl îmblânzesc pe om, iar suferinţa îi umileşte sufletul. Treci şi tu acum prin momente dificile? Atunci opreşte‑te, stai în linişte înaintea Domnului iar El îţi va arăta cum să iei mierea din acea amărăciune. El te va învăţa nişte lecţii minunate, însă trebuie să stai în linişte. El va putea vorbi inimii tale doar dacă stai în linişte.
Ce ar trebui să facă credinciosul în momentele întunecate? Primul lucru pe care trebuie să‑l faci este să nu faci nimic, ci doar să stai în linişte. Bineinţeles că este contrar firii umane, însă este lucrul cel mai înţelept. Există o vorbă care spune: „Când eşti confuz, nu te grăbi”. Cu alte cuvinte, atunci când nu eşti sigur ce să faci, nu merge orbeşte înainte.
Mi s‑a întamplat uneori să trec printr‑o ceaţă spirituală şi mi‑aş fi dorit atât de mult să pot face ceva, în puterea mea. Simţeam că trebuie să desfac firele încâlcite sau să rezolv eu problema. Dar am învăţat că, deşi ca om, prin puterea mea umană, aş putea rezolva câte ceva, este cu mult mai bine dacă îmi arunc ancora şi mă las puţin să plutesc, punându‑mi încrederea în Dumnezeu!
Opreşte‑te şi urmăreşte ce va face Dumnezeu. Pune‑ţi mâna în mâna lui Dumnezeu şi lasă‑L să te călăuzească în lumina strălucitoare a dragostei Sale. Opreşte‑te. Lasă‑L pe El să lucreze pentru tine. „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri” – stai în linişte înaintea lui Dumnezeu, „şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Iisus”.2