O viață de sacrificiu

În cartea Romani, Pavel îi îndemna pe credincioși să își aducă trupul „ca o jertfă vie” aceasta fiind „o slujbă rezonabilă” (Romani 12:1, traducere din engleză). Ce înseamnă cuvântul „jertfă”(sacrificiu) îl legătură cu viața și slujirea creștinului față de Dumnezeu?

Dicționarul Oxford definește sacrificiul astfel: „renunțarea la interesele, fericirea, etc. personale pentru a‑i ajuta pe alții sau a ajuta o anumită cauză”. Dicționarul Encarta definește astfel: „să renunți la ceva de valoare sau important, pentru cineva sau ceva care este considerat mai de valoare sau important”.

Din aceste definiții înțelegem că deși renunțăm la ceva, primim ceva mai de valoare în schimb, ceea ce înseamnă că, în realitate, a existat un schimb. Nu a fost cu adevărat o pierdere.

Există multe exemple în care această tranzacție cost/beneficiu se întâmplă în viața de zi cu zi. Părinții fac în mod continuu sacrificii pentru binele și pentru viitorul copiilor lor. Atleții fac sacrificii ca să se antreneze din greu și să câștige la sportul lor. Elevii fac sacrificii ca să ia note bune. Oamenii fac sacrificii la locul lor de muncă ca să promoveze în carierele lor și ca să‑și poată întreține familia.

Orice merită atins, în general, costă. Și, cu cât valoarea este mai mare pentru ceea ce încearcă să realizeze, cu atât îi va costa mai mult. În termeni creștini asta înseamnă – precum părinții, atleții, elevii sau cei concentrați pe cariera lor – și noi trebuie să facem sacrificii ca să‑L urmăm pe Iisus și să împlinim planul Său în viețile noastre. Fiecare ne vom confrunta cu diferite provocări unice credinței noastre creștine, însă suntem binecuvântați cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu Duhul Său Sfânt în noi și cu comunitatea noastră de credință care să ne ajute să ne ridicăm la nivelul provocărilor.

Nu se pune problema dacă va trebui să facem sacrificii în viață, ci pentru ce anume alegem să ne sacrificăm. Noi, creștinii, am adoptat țelurile și scopul Domnului pentru viețile noastre. În termeni de zi cu zi, asta se traduce în a ne dărui altruist pe noi înșine, timpul nostru, resursele noastre, rugăciunile noastre, bunătatea, empatia și dragostea – ca să fim ceea ce Domnul dorește ca noi să fim încât să își poate împlini voia și să atingă oamenii cu iubirea și cu adevărul Său.

Este un preț pe care suntem dispuși să îl plătim deoarece considerăm că este foarte important să trăim conform cu voința lui Dumnezeu și să împlinim marea Lui poruncă (Matei 16:15) decât să ne trăim viețile după lucrurile temporare ale acestei lumi. Biblia spune că „lumea și pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (1 Ioan 2:17).

Pare mai atrăgător să trăim pentru prezent, să căutăm rezultate imediate, să încercăm să primim recunoaștere pentru eforturile noastre și să culegem roadele străduințelor noastre, decât să trăim pentru eternitate. Însă Iisus ne‑a învățat să privim mai departe decât viețile noastre de zi cu zi, să trăim și să muncim și să investim în viața veșnică ce va urma, ceea ce începe prin a căuta mai întâi Împărăția și dreptatea Sa (Matei 6:33).

În felul acesta este posibil să nu culegem rezultate imediate, dar știm, conform promisiunulor lui Dumnezeu, că orice investim în Împărăția Lui eternă rezistă pentru totdeauna. Chiar dacă nu avem rezultate vizibile pentru sacrificiile noastre, tot putem simți în viața aceasta bucurie, pace, binecuvântări și mai ales prezența Sa.

Iubirea Domnului este întotdeauna pentru noi, iar noi suntem binecuvântați din abundență. Însă uneori ajungem prea familiari cu aceste binecuvântări până într‑acolo încât să începem să gândim că ni se cuvin. Începem să ne așteptăm să ne meargă mereu bine în viață și ne surprinde dacă trecem printr‑o perioadă cu lipsuri, printr‑o pierdere sau o dificultate.

Avem tendința să uităm că, chemarea creștinului activ implică sacrificii. Deci, nu este realist să ne așteptăm ca viețile noastre să meargă mereu bine, să fim mereu fericiți și să nu cunoaștem pierderea, durerea sufletească sau lipsurile.

Apostolul Pavel a spus: „Știu să trăiesc smerit și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m‑am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos care mă întărește” (Filipeni 4:12-13). Autorul cărții Evrei ne încurajează de asemenea „să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Iisus” (Evrei 12:1-2).

Domnul ne cere: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze” (Luca 9:23). A te lepăda de sine înseamnă, literal, „să refuzi să‑ți satisfaci nevoile și dorințele personale” și să‑ți iei zilnic crucea – viața de sacrificiu și de slujire – și să‑l urmezi pe Iisus. Deci, putem vedea că Domnul nu ascunde faptul că viața creștinului este o viață de sacrificiu și de renunțare, ceea ce uneori se traduce prin greutăți, încercări, oboseală și pierderi.

Biblia spune că suntem „cumpărați cu un preț” de către Dumnezeu (1 Corinteni 6:20) și de aceea trebuie să ne prezentăm „ca o jertfă vie, sfântă, aceasta va fi din partea voastră o slujbă rezonabilă” (Romani 12:1, traducere din engleză). Sacrificiul este considerat „slujba noastră rezonabilă”.

Dăruindu‑ne Domnului și altora se poate simți uneori ca un urcuș fără sfârșit. Dar să punem acest chin și sentimentele asociate în perspectivă, amintindu‑ne că șederea noastră pe pământ este doar un moment în comparație cu eternitatea pe care o vom petrece în Rai. Biblia ne spune că „suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi” (Romani 8:18).

O viață de sacrificiu poate fi în conflict cu tendința spre o viață de confort, satisfacție și siguranță. Uneori poate fi dureros să „mori zilnic” după cum se exprimă Pavel (1 Corinteni 15:31, traducere din engleză). De unde să vină curajul și puterea să dăruiești altruist și până la sacrificiu? Apostolul Pavel rezumă succint când spune: „dragostea lui Hristos ne constrânge” (2 Corinteni 5:14).

Dragostea noastră pentru Iisus și dragostea Lui pentru noi și moartea Sa sacrificială pe cruce pentru mântuirea noastră sunt ceea ce ne motivează să trăim pentru El. Doar o dragostea adâncă și constantă pentru Iisus ne va inspira să umblăm pe urmele Lui ca să trăim o viață de iubire și de slujire pentru Dumnezeu și pentru alții. Căutând să împlinim voia Domnului pentru viețile noastre și să ne modelăm viețile după exemplul și Cuvântul Său, motivarea noastră să iubim și să‑l slujim pe El și pe alții va crește și se va întări.

Noi, creștinii, care înțelegem scopul major a lui Dumnezeu și sensul vieții, înțelegem că existența noastră transcede viața pământească. De aceea noi facem sacrificii aici și acum cu dragoste și recunoștință pentru Cel care și‑a dat viața pentru noi ca noi să putem trăi în prezența Lui pentru eternitate și să culegem răsplățile eterne acolo și atunci.

Viața unui creștin activ nu este întotdeauna confortabilă, dar este solidă și poate face față furtunilor vieții deoarece îl are ca fundație pe Domnul (Matei 7:24-25). El a promis să fie mereu cu noi și să ne binecuvânteze, să ne protejeze și să ne țină prin viață. „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28:20).

El a promis, de asemenea, să ne binecuvânteze pentru tot ce renunțăm pentru El și „[vom] primi însutit și [vom] moșteni viața veșnică” (Matei 19:29). Nu există promisiune sau garanție mai mare în tot universul. Aceasta este garanția pe care o are creștinul.