Am crescut într-un cămin creştin şi am cunoscut povestea de Paşti din copilărie, dar abia anul trecut am descoperit ce însemna Paştile pentru mine personal.

Paştile trecut nu mă gândeam la glorioasa înviere a lui Iisus, la triumful binelui asupra răului şi nici la răsăritul luminos de la fereastra mea. Cu doar o săptămână înainte prietena mea cea mai bună m-a sunat să-mi dea vestea tristă că tatăl ei a murit în timpul nopţii. Mintea mi se învârtea încă de şoc şi durere. Cum se putea duce aşa de repede o viaţă, fără timp pentru ultimele cuvinte şi de rămas bun? M-am gândit la nepoţii care vor creşte fără să-şi cunoască bunicul, la prietena mea care nu va mai avea susţinerea şi sfatul unui tată şi la văduva care va simţi lipsa prezenţei iubitoare a soţului ei.

Citind un studiu biblic despre Paşti ce detalia ultimele ore ale lui Iisus, crucificarea şi învierea, mi-am dat seama că moartea Mântuitorului ar fi putut părea pentru prietenii şi ucenicii Săi ca şi cum ar fi fost cel mai rău lucru care s-ar fi putut întâmpla. Cu toate acestea a fost transformat în cel mai minunat miracol posibil: triumful lui Hristos asupra morţii. Dacă a mai existat speranţă şi după un asemenea eveniment tragic, ar putea aceeaşi speranţă să existe şi astăzi? M-am gândit la prietena mea îndurerată. Care era speranţa din acea moarte tragică şi prematură?

Mi-au căzut ochii pe un verset din Biblie: „[Dumnezeu] ne-a născut din nou prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, la o nădejde vie” 1. Gândindu-mă la acele cuvinte mi-am dat seama că miracolul de Paşti nu s-a încheiat cu 2000 de ani în urmă odată cu învierea lui Iisus, ci a continuat, purtând de-a lungul anilor până în secolul XX un mesaj de speranţă vie.

Indiferent cât de întunecate par lucrurile azi, se apropie un răsărit glorios. Când Iisus se pregătea să-şi lase ucenicii, i-a lăsat cu promisiunea că deoarece El trăieşte şi ei vor trăi. 2

Paştile nu a fost creat doar ca o zi pe an de aducere aminte, ci ca o speranţă vie în inimile noastre tot restul anului. Pe cât de sigur este că soarele răsare în fiecare dimineaţă tot aşa pot lăsa şi eu în urmă orice suferinţă şi durere cu care mă confrunt şi mă pot ridica cu o credinţă nouă şi cu alinarea iubirii eterne a lui Dumnezeu.


  1. 1 Petru 1:3
  2. Vezi Ioan 14:19.