Ai auzit de un tânăr pe nume Kyle MacDonald care, pornind de la o agrafă de hârtie, a dat­‑o la schimb și a făcut o serie de schimburi până a ajuns să obțină o casă? Surprinzător că a avut nevoie doar de 14 astfel de schimburi pe durata unui singur an ca să își atingă țelul. Drumul lui a fost: agrafă pentru stilou, apoi o clanță rotundă, o sobă, un generator, un butoiaș de bere, un snowmobile, o excursie în Yahk, un autocamion, un contract de înregistrare, un contract de închirie de un an pentru un apartament în Phoenix, o după-amiază cu Alice Cooper, un glob de zapadă mecanic, un rol cu replici într‑un film, până la o casă în Kipling, Sk, Canada.

Kyle a spus: „Am pornit într‑o aventură în care acea agrafă parcă le ținea, simbolic, pe toate laolaltă și așa mi‑a fost foarte ușor să‑mi amintesc”. Iisus a folosit de multe ori astfel de obiecte în învățăturile Sale când ne‑a spus că împărăția lui Dumnezeu este ca o perlă, ca o ușă, ca o sămânță, ca pâinea, ca apa, ca o comoară, ca un pom roditor, ca o viță de vie, etc. Tot așa cum Kyle a folosit agrafa ca punct de referință pentru ideea sa, cred că putem folosi povestea sa aplicând câteva din aceste concepte vieții noastre de credință.

Kyle a fost inspirat de un joc din copilărie cu datul la schimb, joc numit „Mai mare și mai bun”. El s‑a întrebat dacă ar putea lua ideea acestui joc și a o transpune în realitate. În loc să se joace cu piesele jocului, el a dat la schimb obiecte reale până a ajuns să aibă o casă. Multe din marile descoperiri și inovații din istorie implică realizarea de conexiuni și aplicarea unei idei la alta. De obicei aceasta implică legarea imaginarului de realitate – trebuie să vii mai întâi cu ideea iar apoi începi să te întinzi după ea.

Ce l‑a determinat pe Kyle să continue un an întreg cu aceste schimburi de la agrafă la casă? Unul dintre factori a fost distracția. Kyle a spus că a fost motivat să continue această călătorie a sa pentru a obține ceea ce își dorea; dar i‑a și plăcut foarte mult. Ne ajută foarte mult să ne realizăm viziunea dacă ne bucurăm de ceea ce facem și o privim ca pe un pas spre un final mai grozav.

Kyle privi către biroul său și nu văzu decât o agrafă roșie de hârtie și se gândi să își înceapă aventura de acolo. Trebuie să începem și noi cu puținul pe care îl avem înainte să ajungem acolo unde dorim să fim. Kyle se întrebă: La ce bun o agrafă roșie de hârtie? Ne‑am putea pune și noi aceeași întrebare: Care este potențialul acestei idei? Unde poate duce? Ce pași aș putea face ca să ajung mai aproape de acest țel?

Iisus ne‑a încurajat să avem credință nebunească atunci când a spus că dacă am avea chiar și numai puțintel de credință – atât de mică cât o sămânță – am putea muta munții obstacolelor. Moise a pățit la fel când Dumnezeu i‑a spus să se uite mai bine la ce avea în mână, ceea ce era doar un toiag de lemn dar cu care a despărțit Marea Roșie și și-a eliberat poporul de sclavie.

Povestea cu agrafa roșie este în mare parte despre a‑ți pune ideile în acțiune. O idee poate fi foarte ușor înlăturată imediat ce apare ca fiind nesemnificativă, dar dacă ne facem timp să confirmăm că este ceea ce trebuie să facem, atunci nu ar trebui să renunțăm în perioada în care ne chinuim să o dezvoltăm. Este esențial să ne ținem până la capăt de plan.

Când avem o inspirație ar putea fi Dumnezeu care ne vorbește ca să ne pornească în direcția în care dorește El să mergem. Tot așa cum a recunoscut Kyle că inspirația lui era o ideea bună, așa trebuie să facem și noi. Când ne lovește inspirația trebuie „să prindem străfulgerarea aceea într‑o sticlă” ca să o folosim pe viitor.

Nu după mult timp Kyle și‑a dat seama că face ceva mai mult decât simplul schimb de obiecte; el le împlinea oamenilor dorințele lor. El le dădea oamenilor ceva ce puteau folosi. El conecta oamenii care aveau ceva ce nu le mai trebuia cu cei cărora le trebuiau acele lucruri.

Și noi, în interacțiunea noastră cu ceilalți ar trebui să privim mai profund decât simplele aparențe ca să aflăm ce are nevoie cu adevărat persoana. Când reușești să obții ceea ce îți dorești este mai mult decât bogăție și obiecte; implică să dezvolți relații cu oamenii pe care îi întâlnești în calea ta.

Aproape de sfârșitul acestui drum, Kyle a primit un contract de închiriere de un an pentru o casă. Unii ar putea spune că putea să se oprească acolo fiindcă locuia într‑o casă, însă el nu s‑a simțit satisfăcut pentru că nu era casa lui, scopul cu care pornise în această călătorie. Dacă nu ne mulțumim cu locul doi atunci îi dăm lui Dumnezeu ocazia să ne dea cu adevărat ceea ce a promis.

Povestea lui Kyle este un exemplu bun despre a vedea posibilitățile pe care alții nu le văd. Mă face să mă întreb ce alte ocazii am pierdut eu din cauza lipsei de credință sau de viziune, pe ce ape aș fi putut merge, ce munți aș fi putut muta din loc, ce râuri aș fi putut traversa dacă aș fi avut mai multă credință. Povești precum cea a lui Kyle ne dau cu siguranță un precedent și un exemplu că lucruri aparent imposibile ne stau la dispoziție.

Când ai credință pentru o idee care ajunge să se materializeze, aceasta îi inspiră și pe alții. Kyle a observat: „Sunt oameni din întrega lume care spun că au agrafe de hârtie prinse de calculatorul lor, sau pe birou, sau la cămașă, ceea ce dovedește că orice este posibil și cred că, într‑o anumită măsură, este adevărat”. MacDonald spune că această experiență a ajuns să fie mai palpitantă decât scopul final. „Acesta nu este sfârșitul. S‑ar putea să fie sfârșitul acestei părți a poveștii, însă povestea va continua”, spune el. Acum el îi inspiră și pe alții ca orator motivațional și a vorbit pentru peste 50.000 de oameni de pe patru continente.