Era una din acele zile când mă puteam supăra din orice. Eram tristă, iritată, exageram cu orice inconvenient și nu puteam să mă opresc să nu gândesc negativ despre orice urmare sau consecință. Însă ziua urma să se continue indiferent. Aveam mult de lucru, aveam termene limită, iar o parte din munca mea consta în a mă întâlni cu alții și a le lumina lor ziua. Ai mai fost vreodată într‑o astfel de situație?
Atunci am hotărât că trebuie să îmi schimb atitudinea. Mi‑am amintit de Joseph Grenny, pe care l‑am văzut pe YouTube, care prezintă cele mai rele mahalale din Nairobi, acolo unde fete tinere sunt forțate să se prostitueze în efortul de a supraviețui. Apoi prezintă o activitate caritabilă care reușește cu succes să le schimbe viețile.
El menționează șase lucruri majore care ne influențează fizicul și comportamentul: motivarea personală (să faci ceea ce este neplăcut să îți fie plăcut), capacitatea personală (să îți depășești limitele), motivarea socială (să faci față presiunii semenilor), capacitatea socială (să găsești putere prin colectivitate), motivarea structurală (să dăruiești răsplăți și să ceri oamenilor să își asume răspunderile) și capacitatea structurală [să schimbi lucrurile din jurul tău]. 1
Organizația caritabilă din Kenya folosește toate aceste surse de influență pentru a ajuta la schimbarea vieții a nenumărate femei din mahalale. Meditând asupra prezentării lui Grenny am hotărât să aplic aceste principii atât la munca mea (care este legată de caritate și de influențarea oamenilor în mod pozitiv) dar și la viața mea personală și la strădania mea de a‑mi schimba atitudinea.
Eram obosită de mentalitatea mea negativistă, așa că eram motivată să mă schimb.
În legătură cu capacitatea mea personală; am descoperit că dacă mă implic într‑o activitate ce îmi captează atenția – cum ar fi să ajut sau să ascult pe cineva, să lucrez la un proiect creativ, sau să scriu într‑un jurnal lucruri pentru care sunt recunoscătoare – atunci am puterea să evit sentimentele negative trecătoare și să înlătur norii din mintea mea. Spre exemplu, în ziua de Crăciun, în loc să mă gândesc la toate lucrurile pe care nu le am, m‑am oferit voluntară la centrul local pentru persoane fără adăpost. Atunci am întâlnit și am ascultat poveștile unor oameni de cinci naționalități, cu trecut foarte diferit și cu povești sfâșietoare. N‑ar fi exagerat să spun că a fost cel mai împlinit Crăciun din ultimii zece ani.
Apoi aveam nevoie de puțină susținere socială și de motivare. În acel moment nu era nimeni în viața mea cu care să vorbesc despre programul meu de schimbări și nu aveam niciun grup care să mă susțină. Însă Iisus este mereu disponibil pentru mine să mă asculte și să mă susțină în încercările mele. Așa că am decis că îmi găsesc încurajarea necesară prin comunicarea zilnică cu El, până când El îmi va aduce în viața mea și oameni care să mă susțină.
Următoarea sursă de influență a fost și mai dificilă. Ce puteam face? Am decis ca o dată pe săptămână, dacă fusese o săptămână bună și mi‑am atins obiectivele de schimbare, să mă răsplătesc făcând ceva ce îmi plăcea – o ieșire, un desert, o activitate preferată, etc.
Ultima sursă de influență era mediul fizic din jurul meu. Mie îmi place mult să citesc și găsesc mereu citate deosebite în cărțile pe care le citesc. Așa că am agățat pe perete o tablă în formă de inimă, cu niște cretă, și am început să scriu citate. După ce memoram un citat îl ștergeam să fac loc altuia nou. Mi‑am amenajat și o parte de perete pentru „mâzgăleli”, unde să agăț citate de motivare, fotografii, sau mesaje încurajatoare de la prieteni.
Acestea au fost cele șase surse de influență pentru mine! Așa am încercat să testez metoda și am aflat curând dacă ceva s‑a schimbat. A fost o aventură și o călătorie satisfăcătoare, fiindcă m‑am recreat și am schimbat unele obiceiuri pe care le avusesem de treizeci de ani de viață. Au existat și momente dificile și situații ocazionale în care am căzut în vechea mea stare melancolică; totuși, mișcarea de schimbare a fost în general înainte.
Recent am urmat un curs de instructor personal în are am învățat că dacă cineva urmează o dietă chiar și numai 60-70% din timp se consideră de obicei a fi un succes, fiindcă noi, ființe imperfecte, nu vom atinge niciodată nivelul de 100% din cum vrem să fim; însă dacă persistăm și nu renunțăm, ajungem de obicei la destinația noastră, chiar dacă ne ia mai mult decât am plănuit la început.
Sunt convinsă că nu există aproape nimic ce nu putem schimba în bine, fie în ceea ce privește lucrurile din jurul nostru sau atitudinea noastră, cu puțină hotărâre, puțină abilitate și cu ajutorul lui Dumnezeu!