Viața este grea uneori.
Când te‑ai străduit pe cât de mult ai putut și totuși nu ai reușit în ceea ce ți‑ai propus atunci visele tale rămân departe și simți că nu mai ai ce să faci și renunți.
Fiecare a simțit asta măcar o dată. Poate ție ți s‑a întâmplat recent. Poate simți asta chiar acum.
Când ești lovit din nou și din nou, cum răzbești?
Știu cum. Și tu știi.
Trebuie să continuăm, indiferent! După cum a spus Winston Churchill: „Dacă treci prin iad, mergi mai departe”.
Bine, s‑ar putea să fie o abordare simplistă a unei chestiuni complexe, dar chiar și așa, ca să realizăm orice lucru semnificativ trebuie să ne luptăm zi de zi, indiferent de obstacolele pe care le întâlnim în cale. În ciuda dezamăgirilor sau al eșecurilor, trebuie să încercăm din nou și din nou, să muncim din greu, să studiem mai mult și să ne rugăm cu disperare.
Toate realizările mărețe necesită multă muncă și timp. Atunci când progresul este încet iar planurile sau visele noastre nu se împlinesc atât de repede pe cât speram, cădem foarte ușor în îndoiala că facem ceva greșit. Deși eu cred că, în majoritatea cazurilor, când ne lovim de un zid, mergem de fapt în ritmul normal necesar progresului și succesului. Acesta este drumul spre împlinirea planurilor.
Când ne îmbarcăm în vreo aventură nouă și ne așteptăm la rezultate rapide, dacă asta nu se întâmplă – sau mai degrabă, când asta nu se întâmplă – putem fi dezamăgiți și deziluzionați, chiar tentați să renunțăm. Dar dacă înțelegem că drumul spre țelurile noastre nu va fi ușor, atunci înfruntăm provocările cu entuziasm și nu vom fi prinși cu garda jos sau deraiați când lucrurile sunt mai confuze, mai dificile și ne consumă mai mult timp decât am anticipat.
Fostul secretar de presă de la Casa Albă, Tony Snow, care s-a luptat o vreme cu cancerul, a vorbit despre provocările din viața lui: „Lui Dumnezeu îi plac surprizele. Nouă ne place ca viața să fie simplă și previzibilă – o cale dreaptă cât vezi cu ochii – însă lui Dumnezeu îi place să iasă de pe traseu. El ne pune în situații care par să ne provoace rezistența și înțelegerea – însă nu sunt chiar așa de rele. Cu susținerea iubirii și harului Său noi putem persevera. Provocările care ne aduseseră un nod în stomac au ajuns să ne întărească credința, să ne înțelepțească și să ne bucure mai mult ca orice altceva”.
Există multe abordări diferite pentru a face față eșecurilor și dezamăgirilor. Eu nu cred că există o formulă perfectă pentru a depăși dificultățile. Nu există o listă predefinită cu ceea ce trebuie să faci ca să ai curajul și puterea de a îndura frica, stresul, tristețea, frustrarea sau orice altă provocare care însoțește perioadele aride din viață. Eu îmi găsesc inspirația în istorisirile adevărate despre oamenii care au reușit lucruri mărețe în ciuda dificultăților sau dizabilităților. În sport există multe exemple grozave în acest sens fiindcă sunt exemple publiceși există o modalitate destul de clară de a le măsurarealizările. Spre exemplu:
În timpul unui meci de fotbal american între Chicago Bears și New York Giants, unul dintre comentatori a menționat că Walter Payton, ce joacă pe poziția de running back la Chicago Bears, a acumulat mai mult de 9 mile (aprox. 14,5 km) de alergare în carieră. Celălalt comentator a remarcat: „Da, iar asta deși la fiecare 4 metri a fost doborât de cineva!” Walter Payton, cel mai de succes running back, știe că toată lumea – chiar și cei mai buni – sunt uneori doborâți la pământ. Cheia succesului este să te ridici și să alergi în continuare cu același elan.1
Sportul nu este singurul domeniu care necesită viziune și persistență. Poți găsi exemple grozave în orice aspect al vieții, inclusiv în afaceri. Iată o poveste destul de cunoscută:
Geniul automobilistic Henry Ford, a venit odată cu un plan revoluționar pentru un nou model de motor, pe care noi îl știm astăzi ca fiind V8. Ford era nerăbdător să înceapă producția noii sale idei. A pus câțiva oameni să îi deseneze planurile, pe care le‑a prezentat apoi inginerilor. Când au studiat desenele, unul câte unul inginerii au ajuns la aceeași concluzie: șeful lui vizionar nu știa prea multe despre principiile fundamentale ale ingineriei. Trebuia să i se spună diplomatic că visul lui era imposibil.
Ford a spus: „Trebuie să îl faceți”. Iar ei au răspuns: „Dar este imposibil”. „Încercați până reușiți,” le‑a cerut Ford, „indiferent cât timp este necesar”.
Șase luni s‑au chinuit inginerii cu tot felul de planuri. Nimic. Încă șase luni. Nimic. La sfârșitul anului Ford a comunicat cu inginerii iar ei i‑au spus din nou același lucru, că ceea ce el dorea era imposibil. Ford le‑a spus să continue. Iar ei au continuat. Apoi au descoperit cum să construiască motorul V8.2
Uneori îmi stabilesc și eu țeluri, dar apoi îmi ia mult mai mult decât mi‑am plănuit sau m‑am așteptat. Deseori lucrurile nu se întâmplă după programul nostru, dar poate că Dumnezeu are un alt program, conform cu planul Său. Dacă avem credință și hotărâre, atunci nu vom renunța și nu ne vom scuza când ceva nu merge așa cum speram. După cum a spus Helen Keller: „O cotitură nu este sfârșitul drumului… doar dacă nu iei curba”.
Viața nu poate fi întotdeauna echilibrată. Uneori vei descoperi că trebuie să faci mai multe: ai munca, copiii, studiile, treburile casnice, să te îngrijești de o rudă sau un copil bolnav și așa mai departe. Aceste momente dificile sunt ceea ce un prieten de‑al meu numește „anii ucigași”. Atunci ești mai ocupat decât ți‑ai dori să fii, nu prea dormi și nu prea faci exerciții fizice, nu prea ai timp liber și ești extenuat. În plus, nu prea vezi progresul sau succesul pe care îl sperai.
Da, aceștia sunt „anii ucigași”. Este greu. Și totuși trebuie să răzbești. Trebuie să continui.
Fie că se referă la studii, fie că începi o afacere, urmezi o carieră nouă, înveți o meserie nouă, sau orice te‑ar ține ocupat, este aproape garantatcă te vei confrunta cu multe provocări! Adesea durează până vezi rezultatele, iar între timp te confrunți cu dificultăți sau cu opoziție. Iată un exemplu din jurnalul marelui evanghelist și fondator la Bisericii Metodiste, John Wesley:
Duminică dimineața, 5 mai. Am predicat la St. Anne. Am fost rugat să nu mai vin niciodată.
Duminică după-amiază, 5 mai. Am predicat la St. John. Diaconii au spus „Ieși afară și stai afară”.
Duminică dimineața, 12 mai. Am predicat la St. Jude. Nu pot reveni nici acolo.
Duminică dimineața, 19 mai. Am predicat la St. Nu-mai-știu-cum. Diaconii s‑au întâlnit în ședință specială și au spus că nu pot reveni.
Duminică după-amiază, 19 mai. Am predicat pe stradă. Alungat de pe stradă.
Duminică dimineața, 26 mai. Am predicat pe pășune. Alergat de un taur liber.
Duminică dimineața, 2 iunie. Am predicat la marginea orașului. Alungat de pe drum.
Duminică după-amiază, 2 iunie. Am predicat pe o pajiște. Zece mii de oameni au venit să mă asculte.
Există multe istorisiri care ilustrează magia ce poate avea loc atunci când refuzi să te predai în fața dificultăților. Fiecare dintre aceste povești este o dovadă a puterii pe care o are persistența.
Ce putem reține pentru viețile noastre: Când nu renunțăm, atunci orice este posibil.