Când Iisus și-a învățat ucenicii cum să se roage, o singură cerință era de natură fizică – „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”. 1 Tot restul rugăciunii este fie slavă lui Dumnezeu, fie cereri pentru talente sau binecuvântări spirituale cu ajutorul cărora să-L putem servi și să-I fim mai bine pe plac. Prin faptul că a inclus și o cerere pentru lucruri materiale Iisus recunoaște că noi trăim într-o lume fizică și că Dumnezeu dorește să ne suplinească nevoile fizice. Însă lucrurile sunt mai profunde de atât.
Când femeia samariteană L-a întâlnit pe Iisus la fântâna lui Iacov, El i-a spus că hrana fizică nu era suficientă. „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete”. 2 Iisus este pâinea și apa vieții, iar prezența Sa în viețile noastre este cu mult mai importantă decât hrana și apa fizică.
Tot așa cum avem nevoie zilnic de hrană și de apă ca să ne menținem în viață, avem nevoie zilnic și de o doză de tărie sufletească. Tot așa cum Dumnezeu se așteaptă de la noi să muncim din greu pentru a ne procura hrana fizică, se așteaptă să depunem efort și la procurarea hranei sufletești citind Cuvântul Său și petrecând timp cu El în rugăciune, în cugetare și în meditație.
Din fericire Dumnezeu dorește să ne dea ceea ce avem nevoie și, mai important, dorește să ni se dăruiască pe Sine. Dumnezeu dorește ca toți oamenii să mănânce din hrana Sa spirituală. Întorcându-ne la Rugăciunea Tatăl Nostru, Iisus și-a învățat ucenicii să se roage nu doar pentru suplinirea nevoilor lor zilnice, dar și pentru ca Duhul Sfânt, „pâinea vie care s-a coborât din cer” 3 să fie prezent zilnic în viețile lor.
Sper că articolele din această revistă să te ajute să înveți despre bunătatea Sa și cum să o absorbi, ca să poți și tu „[să guști] şi [să vezi] ce bun este Domnul”. 4