„Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta și nu li se întâmplă nicio nenorocire” (Psalmul 119:165).
Să vă povestesc și eu câteva lucruri care nu m‑au supărat pe mine: Copilul meu care s‑a supărat pe mine când l‑am legat în scaunul de mașină. O celebritate care a purtat ceva oribil pe covorul roșu. Orice echipă care câștigă sau pierde la Super Bowl sau la Cupa Mondială. Cineva care nu îmi este prieten și nu îi place casa mea.
Lucrurile acestea nu mă tulbură fie pentru că știu că eu știu mai bine (cum ar fi cazul cu copilul meu și scaunul de mașină) sau fiindcă nu sunt atât de capabilă să mă pronunț legat de anumite lucruri sau relații ce țin de alții.
Am fost, totuși, supărată de părerile altora referitor la gradul meu de creștinism, de inteligență, părerile politice, felul cum arăt, experiența pe care o am, cunoștințele și abilitățile mele, relațiile mele cu alții și multe altele. De ce? Fiindcă acestea se leagă de felul cum mă privesc pe mine însămi sau pentru că îmi pasă de subiectul respectiv. De multe ori interacțiunea mea cu cineva a fost neplăcută pentru că m‑am supărat sau eu am supărat cealaltă persoană. Lucrul acesta mi se întâmplă des când am prioritățile greșite. În acele momente îmi pasă mai mult de ceva temporar și superficial decât de ceea ce spune Dumnezeu și, înainte să‑mi dau seama, mă trezesc alunecând pe o cale pe care nu doream să merg.
Ar fi mai simplu dacă am fi bine ancorați de adevăr și nu ne‑am supăra din orice. Cum putem face asta? Ascultând Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia ne spune ce este adevărat, chiar dacă toți ceilalți țipă contrar. Dumnezeu ne spune cum își vede El copiii, chiar dacă primești alte opinii de la alții.
Când prețuiesc ceea ce spune Dumnezeu în Biblie, celelalte lucruri devin mai neînsemnate, mai puțin ofensatoare și nu mai au un impact atât de mare. Nu mă descurc întotdeauna destul de bine cu asta. Este greu. Uneori celelalte lucruri contează prea mult pentru mine. Tocmai în dimineața asta m‑am supărat când nu trebuia. Din fericire mi‑a venit în minte versetul pe care l‑am citat la începutul acestui articol și mi‑am amintit ce contează cu adevărat.
Culturile moderne privesc faptul că te superi ca pe un semn de onoare, faptul că te protejezi pe sine. Însă această atitudine produce ostilitate și fragilitate, ceea ce distruge relații și sănătatea mentală. Asta nu înseamnă că n‑ar exista lucruri ce merită discutate și apărate. Dar dacă ele contează atât de mult încât să‑ți pierzi pacea, atunci probabil contează prea mult.
Mergi înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu. Amintește‑ți de ceea ce este etern, infailibil și adevărat (Matei 24:35). Găsește‑ți din nou pacea.