Este important să cântărești viața din mai multe unghiuri. Detaliile circumstanțelor tale nu sunt factorul cel mai important, ci modul cum te gândești la ele. Mai întâi gândești și apoi acționezi. O reacție obișnuită în fața schimbărilor este frica, ceea ce poate fi o emoție paralizantă ce aduce disperare în viețile noastre. Dacă dorim să schimbăm traiectoria vieților noastre trebuie să începem prin a schimba felul cum gândim.
Când am ajuns cu familia mea în Argentina aveam trei proiecte diferite prin care ne câștigam existența. Datorită schimbărilor din situația politică și a inflației nebunești, proiectele noastre nu au supraviețuit crizei economice. Deci, la vârsta de 55 de ani, a trebuit să o iau de la început. Vântul economiei și‑a schimbat cursul și a trebuit să‑mi ajustez pânzele ca să continui să navighez, să supraviețuiesc și să prosper.
După ce am luat în considerare mai multe opțiuni am găsit ce mi se potrivea și mi‑am dezvoltat o nouă carieră, apoi o alta și după câțiva ani, o alta. Niciuna dintre aceste posibilități n‑ar fi fost în raza mea cu zece ani în urmă. Singurul lucru de care putem fi siguri este că lucrurile se schimbă.
Am continuat să fac ceea ce îmi place, iar în același timp să‑mi produc suficient venit pentru un stil de viață confortabil. Acum sunt trecută de 60 de ani, dar continui să mă dezvolt și să mă concentrez pe proiectele mele cu energie și cu pasiune. Toate acestea sunt posibile fiindcă din când în când fac pauză să‑mi evaluez prioritățile și rezultatele și să‑mi verific cursul cu Dumnezeu. El este asociatul meu principal în această aventură numită viață și, de asemenea, în afaceri. Dacă simt că este corect, îmi aduce bucurie și găsesc versete biblice care să mă susțină, acești trei factori îmi confirmă că sunt pe direcția cea bună spre o destinație fericită. Dacă nu, trebuie să‑mi ajustez cursul.
Am învățat că nu pot controla direcția vântului, dar îmi pot poziționa pânzele în așa fel încât să avansez cu viteză bună. Iar dacă se iscă furtuna și bate vântul și mă înspăimânt, mi‑L imaginez pe Iisus care oprește vântul, merge pe apă și mă cheamă să‑L urmez. Atunci îmi ridic pânzele și continui indiferent de situație, deoarece cel ce merge înaintea mea îmi pregătește drumul.
„Am fost tânăr și am îmbătrânit, dar n‑am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu‑și pâinea” (Psalmul 37:25). Deci, nu contează cât de dificilă sau de incomodă este situația, eu pot fi calmă, fericită și liniștită, alegând o navigare calmă cu El la cârmă.