Prin 1880, o școală de fete condusă de ordinul catolic Sisters of Loretto în apropiere de Santa Fe, în statul american New Mexico, avea nevoie de o scară care să ducă până sus la balconul corului, la cam 6 m înălțime. Au fost chemați mai mulți constructori să evalueze situația însă niciunul nu a vrut să preia treaba fiindcă nu era suficient loc pentru o scară clasică.
Călugărițele s‑au rugat o novenă către Sfântul Iosif, cerându‑i o scară. În mod tradițional novena vine de la cele nouă zile petrecute de primii discipoli în rugăciune devotată cât timp au așteptat coborârea Duhului Sfânt de Rusalii,1 și este practicat și în tradiția luterană, anglicană și ortodoxă.
În cea de‑a noua zi a apărut un tâmplar pregătit să se apuce de treabă. Venise pe măgar cu doar trei unelte de bază la el. A lucrat șase luni, singur, îndoind cu răbdare lemnul în forma necesară construirii scării, apoi a dispărut înaintea petrecerii de inaugurare, plănuite în onoarea lui și la care ar fi fost plătit. Călugărițele au întrebat printre tâmplarii locali și oamenii din oraș, dar nimeni nu‑l văzuse.
Scara în spirală este neobișnuită, chiar unică, din unele privințe. În primul rând nu are suportul coloanei centrale și nu este făcută cu cuie sau șuruburi – doar aracet și cepuri de lemn. Are 33 de trepte, ceea ce ne amintește de cei 33 de ani trăiți de Iisus pe pământ. Chiar și lemnul din care este făcut este neobișnuit de dens și încă nu s‑a identificat tipul de arbore din care provine, deși niște analize efectuate de Navy lab sugerează că ar fi ceva înrudit cu o specie de molid ce crește în Alaska.
Un tâmplar observa: „Este o lucrare de artă magnifică care mă smerește chiar și pe mine, maestru tâmplar. Ar fi o lucrare pe cinste să realizezi o asemenea scară cu uneltele moderne. Dar îți stă mintea în loc de uimire când te gândești că această minune a fost construită cu unelte de mână, fără curent și cu resurse minime.”
Un sfert de milion de vizitatori au venit în ultima vreme să admire scara și să afle ipotezele în legătură cu identitatea tâmplarului misterios. Personal eu cred că punctul central al poveștii este că rugăciunile călugărițelor au primit răspuns. Îmi amintește de pildele lui Iisus despre valoarea rugăciunii stăruitoare – femeia care și‑a tot susținut cazul în fața judecătorului îndărătnic până a primit ce a cerut și bărbatul care și‑a deranjat prietenul la miezul nopții pentru pâine pentru musafirul lui.2 Aceste pilde ne învață că este necesar să ne rugăm neîncetat și să nu renunțăm, să avem încredere în Dumnezeu să ne ajute.3
Poate ai și tu „scara” ta care trebuie construită și nu știi cum se va face. Asemenea călugărițelor, te poți ruga și ruga din nou, până când Maestrul Tâmplar face miracolul pe care doar El îl poate face.