În viață există două atitudini opuse. Atitudinea motivatoare a unora îi face să muncească din greu și să devină mai buni. Ei au de asemenea abilitatea de a‑i inspira și pe alții să procedeze la fel. Altfel stă treaba cu oamenii pe care eu îi numesc „de-motivatori”: ei au efectul opus. Când ești în preajma lor te simți și tu inapt și negativ, iar „predicile” și sfatul lor „util” sunt mai degrabă intimidante decât motivatoare.
Unii spun că motivarea vine din interior, dar cred că mulți pot privi în urmă și pot observa că au reușit într‑un anumit lucru datorită rolului sau influenței cruciale al unei anumite persoane. Uneori contează enorm să ai pe cineva care să te susțină și să te motiveze. Ducele de Wellington a spus că el consideră că prezența lui Napoleon pe câmpul de bătălie a echivalat cu patruzeci de mii de oameni.
Dr. Alan Loy McGinnis, autorul lucrării Bringing Out the Best in People, a ținut odată un discurs unui club de directori din Toronto. Un domn în vârstă, bine îmbrăcat, a venit după aceea la el și s‑a prezentat. Avea 74 de ani și tocmai se pensionase dintr‑o afacere de o viață cu producerea de creioane grafice. Dr. McGinnis a crezut că domnul a avut un mod foarte plictisitor de a‑și câștiga existența și l‑a întrebat dacă nu se bucură că în sfârșit a ieșit din afacere.
„O, nu” a răspuns acesta. „De fapt îmi va lipsi foarte mult. Și știi ce îmi va lipsi cel mai mult? Prietenii pe care mi i‑am făcut cu această afacere. Unii dintre furnizorii și dintre clienții mei sunt prietenii mei cei mai buni de 40 de ani. Pe unii dintre managerii de top i‑am angajat de pe băncile facultății. Simt o mare satisfacție că am putut să‑i ajut să reușească”.
În urma conversației, Dr. McGinnis a aflat că acest domn și‑a clădit afacerea până ce a ajuns o companie cu o valoare de milioane de dolari, iar recent tocmai ce o vânduse pentru un profit considerabil. Un element cheie al succesului său a fost încrederea lui în oameni. El a învățat cum să găsească ce era bun la cei cu care lucra și să îi ajute să își clădească pe aceasta succesul lor. Iar în acest proces prin care îi ajuta pe aceștia să reușească, beneficia și el!
Biblia ne spune povestea lui Neemia, care a fost un motivator excelent. El a fost paharnicul unui rege străin, slujbă onorabilă dar periculoasă, fiindcă trebuia să îl protejeze pe rege de otrăvire. Însă dorința lui era să își ajute poporul. Așa că Dumnezeu a plănuit ca Neemia să fie în palat la momentul potrivit pentru a avea o discuție cu regele, care i‑a dat apoi permisiunea de a se întoarce în Ierusalim și de a reconstrui zidul dărâmat în urma ocupației străine.
Neemia i‑a inspirat pe oameni să îl ajute și a început munca, însă evreii aveau mulți dușmani care nu doreau reconstruirea zidului și care îl amenințau continuu.
Oamenii s‑au descurajat și au spus: „Puterile celor ce duc poverile slăbesc și dărâmăturile sunt multe; nu vom putea să zidim zidul”.1 Iar dușmanii își băteau joc de ei: „Nu vor ști și nu vor vedea nimic până vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide și vom face astfel să înceteze lucrarea”.2 Oamenii care locuiau lângă zona de construcție i‑au avertizat pe unde puteau aceștia veni.3
Așa că Neemia a pus oameni de pază ca să îi protejeze pe constructori și le‑a ținut un discurs motivator, spunând: „Nu vă temeți de ei! Aduceți‑vă aminte de Domnul cel mare și înfricoșat și luptați pentru frații voștri, pentru fiii voștri și fetele noastre, pentru nevestele noastre și pentru casele voastre”.4
Unul dintre lucrurile care l‑au ajutat să fie un lider eficient a fost că nu a stat deoparte împărțind ordine; a construit și a făcut de pază cot la cot cu oamenii săi. Temerile lor erau și temerile lui. Îngrijorările lor erau și îngrijorările lui. Victoriile lor erau și victoriile lui. Datorită, în parte, dedicării lui Neemia și a inspirației pe care a insuflat‑o și altora, zidul a fost reclădit în doar 52 de zile.5
Unul dintre exemplele mele preferate este faimoasa lucrarea a lui Dale Carnegie, How to Win Friends and Influence People. O angajată dintr‑un magazin greșea mereu cu etichetarea prețurilor produselor iar clienții se plângeau și îi dădeau dureri de cap managerului. În ciuda tuturor avertismentelor, aluziilor sau chiar confruntărilor directe, ea nu a progresat. În final managerul a încercat o ultimă soluție. A chemat‑o în biroul lui și i‑a spus că o promovează în funcția de „supervizor la marcarea prețurilor” pentru întregul magazin și că de acum era de datoria ei ca toate produsele să fie etichetate corect. Titlul și responsabilitatea și‑au făcut treaba, iar ea se mândrea să facă o treabă bună.
Este minunat ce poate face puțină încurajare și este și mai bine când ești tu acela care motivezi. După cum spunea Anne Frank: „Cât de minunat este că nu trebuie să așteptăm un anumit moment să începem să îmbunătățim lumea”.