Pentru mulți oameni ritmul vieții a accelerat până într‑acolo încât să fie ca o cursă nemiloasă și pedepsitoare. Stresul nenecesar și nociv își poate lăsa amprenta asupra noastră, dar, în același timp, activitățile de petrecere ale timpului cu copiii sau de preocupare pentru familia noastră și slujba noastră sunt căile prin care putem să facem ceva bun în lume și să ne găsim bucuria, împlinirea și satisfacția. Este firesc să vrem să facem mai mult decât strict obligațiile noastre. În calitate de creștini este important să progresăm și să ne maturizăm în parcursul nostru alături de Hristos.
2 Petru 1:5-7 este un pasaj biblic interesant care ne dă modelul cum să trăim și să ne îmbunătățim continuu: „Dați‑vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința; cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni”.
La scurt timp după ce evreii și‑au început călătoria spre Tărâmul Făgăduinței, s‑au întors de la Dumnezeu și și‑au făcut vițelul de aur pentru a se închina lui. Mulți oameni au auzit această poveste, însă nu sunt familiari cu ceea ce s‑a întâmplat după aceea: Dumnezeu i‑a spus lui Moise că i‑a iertat și că va trimite un înger să‑i călăuzească spre Tărâmul Făgăduinței, dar El nu va merge cu ei, ca nu cumva să fie tentat să‑i distrugă pe drum.
Evreii i‑au cerut lui Dumnezeu să reconsidere decizia și chiar Moise a pledat în favoarea lor înaintea lui Dumnezeu: „Dacă nu mergi Tu însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici”.1 Dumnezeu este mișcat și se îmbunează: „Voi face și ceea ce‑Mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea Mea și te cunosc pe nume”.2
Lucrul uimitor este că Moise și poporul nu credeau să aibă vreo valoare să se întoarcă în patria lor de baștină, un loc în care curgea lapte și miere, dacă Dumnezeu nu ar fi fost cu ei. Progresul – chiar dacă era împlinirea finală a tuturor viselor și speranțelor lor – era fără însemnătate fără prezența lui Dumnezeu.
Planul apostolului Petru nu este o listă ușoară de 1-2-3 pași, iar ca să‑l urmăm va fi, cu siguranță, o provocare continuă, de o viață. Dar dacă ne menținem pe primul loc relația noastră cu Dumnezeu și facem tot ce putem practic, ne putem aștepta să progresăm și să găsim binecuvântările Sale în viețile noastre.