Biblia compară viața noastră cu un maraton în fața a mii de spectatori: „Și noi, dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte” (Evrei 12:1).
Mie îmi place să alerg. Cu vreo 16 ani în urmă, când am avut nevoie să slăbesc, am încercat să alerg în fiecare zi. Încetul cu încetul mi-am clădit rezistența încât am putut alerga șase kilometri în 30 de minute. Apoi am avut un accident; am căzut de la etajul casei în timp ce încercam să ajut pe cineva care rămăsese închis în cameră. Mi‑am sfărâmat călcâiul în nouă bucăți. Am avut și alte răni. Am șchiopătat timp de doi ani, până când am avut o operație, dar chiar și după vindecare mi‑am dat seama că zilele mele de alergat s‑au încheiat.
Vorbind despre viața lui, Pavel a spus: „M‑am luptat lupta cea bună, mi‑am isprăvit alergarea, am păzit credința” (2 Timotei 4:7). Este o metaforă, una chiar foarte potrivită, deoarece oricine a alergat vreodată știe că necesită timp și antrenament să fii capabil să alergi orice distanță. Uneori trebuie să lupți ca să continui. Trebuie să‑ți clădești rezistența, trebuie să‑ți sporești puterea și trebuie să‑ți cultivi puterea mentală. Același lucru este adevărat și în viață.
După accidentul meu a trebuit să caut alte modalități prin care să exersez și atunci m‑am apucat de bicicletă. Este forma mea de exerciții fizice de câțiva ani deja. A trebuit să‑mi reevaluez și viața și slujirea lui Dumnezeu căci accidentul mi‑a adus unele limitări în ceea ce puteam face.
Am ajuns să privesc perioada din viața mea de după accident ca o perioadă în care Dumnezeu a putut să mă antreneze mai bine să alerg în cursa vieții împreună cu El ca antrenor și sfătuitor personal. A trebuit să accept lecțiile de răbdare, de optimism și de compasiune pentru alții și să privesc către Dumnezeu pentru puterea Sa, calități cu care, până atunci, mă cam chinuisem.
Deși încă mă mai supără durerea din când în când, văd multe rezultate bune din perioada mea de încercare și cred că, cu ajutorul lui Dumnezeu, am putut să depășesc multe dintre dificultățile fizice și să‑mi dezvolt un caracter mai puternic. Prin această experiență am ajuns un atlet mai bun în maratonul vieții și pot să alerg cu perseverență, privind către Iisus, cel care mă susține cu adevărat să merg mai departe.
Iată un alt pasaj în care Pavel compară viețile noastre de serviciu pentru Hristos cu felul în care atleții trebuie să fie serioși și disciplinați în antrenamentele lor și dispuși să sacrifice și să renunțe la lucrurile care‑i trag înapoi de la victorie.
Nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare, toți aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergați, dar, în așa fel, ca să căpătați premiul! Toți cei ce se luptă la jocurile de obște se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veșteji; noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veșteji. Eu deci alerg, dar nu ca și cum n‑aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu și‑l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat. – 1 Corinteni 9:24-27
Dumnezeu să te binecuvânteze să continui în maratonul vieții!