În încercarea mea de a‑mi atinge țelurile și de a‑mi vedea visele împlinite am ajuns să fiu în prezent în situația că lucrurile par cam nefavorabile în viitor. Nu prea am ce face personal ca să progresez și nu prea văd ce îmi rezervă viitorul.
Stăteam neliniștită întinsă pe pat, gândindu‑mă la situația mea și încercând să mă rog când am început să meditez la imaginea descrisă de Minnie Louise Haskins în poezia ei „Poarta anului”: Pune‑ți mâna în mâna lui Dumnezeu, iar El va fi pentru tine mai mult decât o lumină și mai bun decât un drum cunoscut.
Am încercat să mă vizualizez punându‑mi mâna în mâna lui Dumnezeu și lăsându‑L pe El să mă ghideze. I‑am cerut din nou și din nou să mă ajute să mă calmez și până la urmă am auzit vocea Lui ușoară răzbind printre gândurile mele confuze: Cum poți să îți pui mâna în mâna Mea dacă mâinile tale sunt pline?
Atunci mi‑am dat seama că mă țineam prea strâns de planurile mele. Aveam un anumit program și un anumit fel în care doream să se întâmple lucrurile și credeam că numai așa voi putea fi fericită. Însă mă simțeam frustrată fiindcă una după alta, lucrurile nu mergeau conform planului meu.
Este bine să ai țeluri și să‑ți planifici, dar ar trebui să o faci împreună cu Dumnezeu nu de unul singur. Eu nu am reușit prin puterile mele. A trebuit să am încredere și să cred că dacă Dumnezeu mi‑a călăuzit planificarea mă va ajuta și cu realizarea țelurilor mele, la vremea știută de El. Ajută să ai și puțină răbdare!
Drumul meu este încă neclar. Nu sunt sigură de ce îmi rezervă viitorul, dar știu că dacă îmi pun mâinile goale în mâinile lui Dumnezeu, El mă va călăuzi și va fi pentru mine lumina de care am nevoie. Mă vizualizez cum îmi dau drumul și atunci mă liniștesc. Atunci adorm, cu un sentiment de siguranță că Dumnezeu le va rezolva pe toate.