Odată o mamă şi-a dus fiul, care de-abia învăţase să cânte la pian, la un concert cu faimosul pianist Jan Paderewski. După ce şi-au ocupat locurile mama a observat o prietenă în public şi s-a dus să o salute. Băieţelul a prins ocazia de a explora sala de concert şi a intrat şi pe o uşă pe care scria „Interzis”. Când lumina a pălit şi concertul era pe cale să înceapă, mama s-a întors la locul ei şi a descoperit că fiul ei lipsea.
Dintr-o dată s-a tras cortina iar lumina s-a focalizat pe pianul impresionant de pe scenă. Îngrozită mama şi-a văzut băieţelul aşezat la pian cântând inocent cântecelul „Mică stea ce străluceşti”. În acel moment şi-a făcut intrarea Paderewski, s-a dus la pian şi i-a şoptit băiatului: „Nu te opri. Continuă să cânţi”.
Apoi Paderewski s-a aplecat şi cu mâna stângă a completat cântecul cu linia melodică joasă. Apoi cu mâna dreaptă s-a întins pe după băieţel şi a adăugat o a treia linie melodică. Împreună bătrânul maestru şi tânărul novice au transformat o situaţie îngrijorătoare într-un moment minunat de creativitate. Audienţa a fost fermecată.
Tot aşa este şi cu Tatăl nostru ceresc. Ceea ce putem realiza noi singuri nu prea este demn de atenţie. Încercăm pe cât putem de bine, însă rezultatele nu sunt o melodie prea graţioasă şi curgătoare. Însă alături de mâinile Maestrului realizările vieţii noastre pot deveni într-adevăr minunate.
Când te vei mai porni să realizezi lucruri măreţe, ascultă cu atenţie. Vei putea auzi vocea Maestrului şoptindu-ţi la ureche: „Nu te opri. Continuă să cânţi”. Vei simţi mâinile Sale iubitoare în jurul tău. Să ştii că braţele Sale puternice sunt lângă tine să te ajute să transformi încercările tale timide în adevărate opere de artă. Ţine minte că Dumnezeu nu-i cheamă pe cei dotaţi, ci îi dotează pe cei chemaţi. Atâta timp cât te străduieşti pe cât poţi tu mai bine să faci ceea ce El ştie că este cel mai bine, El va fi lângă tine ca să te iubească şi să te călăuzească spre lucruri măreţe.
Cu cât Îl lăsăm mai mult pe Dumnezeu să ne călăuzească, cu atât mai mult devenim noi înşine – deoarece El ne-a făcut. El ne-a inventat. El a inventat toţi acei oameni diferiţi aşa cum a intenţionat să fim şi tu şi eu. Doar atunci când vin la Hristos şi mă predau în favoarea personalităţii Sale încep pentru prima oară să am cu adevărat o personalitate a mea însămi. – C. S. Lewis (1898–1963)