Era sfârșitul lui 1974. Aveam 18 ani și am parcurs drumul Londra-India pe uscat împreună cu niște prieteni, pe ruta „calea hippioților”. Am călătorit prin Istanbul, Teheran, Kabul, Kashmir, Hyderabad și în final am ajuns în Goa, unde ne‑am oprit pentru câteva săptămâni, locuind într‑o colibă pe plajă. Eram o tânără adultă nesigură, temătoare pentru viitorul meu și disperată să găsesc scopul vieții mele.

Mi‑au plăcut dintotdeauna copiii și m‑am împrietenit cu o fată care stătea cu părinții ei hippie și cu alți tineri francezi într‑o casă la cam 400 m de plajă. Cu consimțământul mamei ei, o luam pe fată în fiecare după-amiază și ne jucam pe plaja liniștită, apoi o aduceam acasă la asfințit. Mă asiguram să ajung întotdeauna cu mica mea prietenă la casa ei înainte de căderea nopții. Nu exista curent electric în acea zonă izolată, iar mie îmi era frică de întuneric.

Cu apropierea iernii zilele au devenit mai scurte. Într‑o zi am pierdut noțiunea timpului și când am pornit înapoi pe cărare soarele deja apusese. Nu puteam vedea decât lumina unei lumânări în depărtare care m‑a condus spre casa ei. Când am intrat pe ușa din spate, în casă era liniște, dar puteam să o văd pe mama fetei și pe ceilalți prieteni ai lor stând în cerc în jurul lumânării, privind la lumina ei și meditând. Era un sentiment de pace în întreaga casă și chiar și prietena mea plină de viață a intrat pe vârful picioarelor din respect pentru acest moment.

Am zăbovit și eu câteva minute, savurând atmosfera, apoi m-am întors la casa mea. În ciuda întunericului negru dinaintea mea, de data asta nu mi‑a mai fost frică. Imaginea flăcării jucăușe îmi era încă în minte și am știut că totul va fi bine.

După câteva săptămâni am întâlnit un grup de tineri creștini care m‑au ajutat să‑mi găsesc calea spre neprihănirea și bucuria pe care numai Iisus le poate dărui. Am fost eliberată de confuzie și de frică. Acum am un scop în viața mea. Parcă se luminase o lumânare și în sufletul meu încât eu să nu mai fiu niciodată singură în întuneric.

Biblia are multe de spus despre lumină. Iată aici câteva dintre nenumăratele versete pe acest subiect:

  • „Iisus le‑a zis: «Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții»” (Ioan 8:12).
  • „Când îți întorci privirile spre [Domnul], te luminezi de bucurie, și nu ți se umple fața de rușine. Când strigă un nenorocit, Domnul aude și‑l scapă din toate necazurile lui” (Psalmul 34:5-6).
  • „Domnul este lumina și mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieții mele: de cine să‑mi fie frică?” (Psalmul 27:1).
  • „Da, Tu ești lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu” (2 Samuel 22:29).
  • „Căci mi‑ai izbăvit sufletul de la moarte, mi‑ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii” (Psalmul 56:13).
  • „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea” (Psalmul 119:105).

Te simți pierdut și fără speranță? Îți este frică de întunericul din jurul tău și de toate problemele pe care ți le aduce viața în cale? Caută lumina care te va călăuzi spre unde trebuie să mergi. Iisus este lumina, iar în El nu este întuneric!

Îți este frică? Te simți singur sau fără speranță? Iisus te iubește și dorește să fie tovarășul tău constant. El spune: „Iată Eu stau la ușă (a inimii tale) și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). Iisus a promis să vină în viața ta și să te umple cu bucuria, cu pacea și cu iubirea Sa.

Dacă nu L‑ai primit încă pe Iisus ca Mântuitor, o poți face acum rugându‑te această rugăciune:

Iisus, cred că Tu ești Fiul lui Dumnezeu și că ai murit pentru mine și ai înviat din morți. Te rog să mă ierți de toate păcatele mele. Te invit în inima și în viața mea. Umple‑mă cu iubirea Ta și cu Duhul Sfânt și acordă‑mi darul Tău al vieții veșnice. Amin.