Evanghelia după Luca ne povestește că, pe când Iisus se îndrepta spre Ierusalim pentru ultimul Său Paște evreiesc, zece leproși l‑au strigat de departe: „Iisuse, învățătorule, ai milă de noi!”.1 Deși știa ce suferință avea să‑L aștepte și pe El personal a doua zi, Iisus este mișcat de compasiune pentru leproși și le spune să se arate preoților. (Legea evreiască cerea ca un preot să examineze și să confirme cazurile de lepră vindecate.)
Leproșii s‑au pornit imediat să caute un preot și „pe când se duceau, au fost curățați”.2 Ar fi interesant să ne imaginăm ce le‑a trecut prin minte când s‑au îndepărtat de Iisus și dacă s‑au vindecat treptat sau dintr‑o dată. Ne putem imagina ce bucuroși au fost când și‑au dat seama că s‑a petrecut miracolul, însă Luca ne spune că doar unul dintre ei a fost atât de recunoscător încât s‑a întors la Iisus, L‑a slăvit cu voce tare pe Dumnezeu și s‑a aruncat la picioarele lui Iisus drept mulțumire.3
Iar ca detaliu ce a șocat privitorii, acesta mai era și samaritean, un grup disprețuit de evreii din vremea lui Iisus. „Oare n‑au fost curățați toți cei zece?” a întrebat Iisus. „Dar ceilalți nouă unde sunt? Nu s‑a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu?”4
Toți leproșii au arătat credință că Iisus îi poate vindeca căci s‑au pornit spre preot cât încă erau bolnavi, însă Iisus a comentat lipsa lor de recunoștință. Din această întâmplare vedem că Dumnezeu dorește de la credincioși nu numai să creadă în El, cât și să‑L recunoască și să‑L slăvească în fiecare situație. „Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Iisus, cu privire la voi”.5
Să fii recunoscător este, evident, mai ușor în unele situații decât în altele, însă eu sper ca acest număr al revistei să‑ți dea idei cum să‑ți dezvolți atitudinea recunoscătoare, orice ți‑ar ieși în cale.