Cu câțiva ani în urmă am fost implicată într‑un proiect voluntar cu un centru de servire a mesei pentru elevi nevoiași. În primii doi ani am ajutat cu curățenia bucătăriei, cu cumpărăturile și cu pregătirea mâncării. Mă simțeam mândră că găteam mâncăruri echilibrate, delicioase și totuși economice. Strădaniile mele au fost observate de conducătorii organizației, care mi‑au dat mai multe responsabilități manageriale cu fondurile și cu planificarea meniului.

Totuși, în al treilea an în care am participat la proiect, noua conducere s‑a axat mai mult pe cursuri și ajutor academic pentru elevii cu dificultăți dintr‑o zonă cu risc. Centrul de servire a mesei a fost redus drastic și un număr semnificativ din personal, inclusiv eu, am fost transferați ca ajutori de profesori. Multora dintre colegii care au lucrat la bucătărie le‑a plăcut că au terminat cu munca neobservată de la bucătărie și s‑au bucurat să aibă contact direct cu copiii, însă mie nu mi‑a plăcut.

Legumele și oalele nu s‑au certat niciodată cu mine, însă în sala de clasă am avut de‑a face și cu elevi zvăpăiați și imprevizibili și cu un profesor care avea propria părere despre cum trebuia să îl ajut. Fluiditatea și nesiguranța clasei și pierderea locului meu confortabil, locul în care mă simțisem împlinită și în control, mă irita și deși îmi îndeplineam îndatoririle de bază, nu mă dăruiam clasei cu același entuziasm și conștiinciozitate cum o făcusem în bucătărie.

Într‑o zi mă plângeam la un fost coleg de bucătărie despre noua conducere. El mi‑a arătat înțelegere: „Da, nu mi‑a fost ușor nici mie să văd că organizația căreia i‑am dedicat atâta timp să urmeze o direcție diferită”. Dar apoi a continuat: „Însă schimbarea este o parte integrantă a vieții, iar uneori merită să te lași purtat de ea”.

„Dar mie nu îmi place direcția în care mă poartă!” am protestat. „Mă simt ca un pește pe uscat”.

„Amintește‑ți că și bucătăria a fost ceva nou pentru tine la început” mi‑a amintit el.

„Parcă au trecut secole de atunci!” am exclamat.

„Exact. Ai învățat multe despre bucătărie și tot așa vei învăța multe despre predare, dacă vei fi dispusă să îți părăsești zona de confort”.

Acum, după mai mulți ani, sunt recunoscătoare pentru sfatul prietenului meu și mi‑l reamintesc ori de câte ori am nevoie de ajutor să depășesc procesul dificil al schimbărilor continue din viață. Dacă mă limitez să fac doar ce îmi place și ceea ce știu cel mai bine atunci stagnez. Dar dacă mă las purtată de curentul schimbărilor și le las să mă propulseze înainte, atunci pot câștiga aptitudini noi și mă pot bucura de experiențe noi.