Cu câțiva ani în urmă, chiar înainte de Crăciun, am fost implicat într‑un accident de mașină în care aproape că era să‑mi pierd viața. Am avut o leziune la măduva spinării la vertebra T4, în urma căreia am rămas paralizat de la brâu în jos și imobilizat în cărucior cu rotile.

Nimic nu te poate pregăti să înfrunți realitatea când ajungi paraplegic și cu dizabilități, mai ales faptul că trebuie să depinzi aproape complet de alții pentru ajutor. Dintr‑o dată lucruri care ți se păreau foarte firești și nu le băgai în seamă, cum ar fi să te dai jos din pat și să mergi la baie, nu îți mai sunt posibile pentru că trupul tău refuză să funcționeze. Te năpădesc întrebările, iar frica, îndoiala și anxietatea pot pune stăpânire pe tine. Este ca și cum ai avea un vis urât și te chinui să te acomodezi cu ceea ce se întâmplă dar speri că în curând te vei trezi.

Familia și prietenii m‑au încurajat și mi‑au fost alături, dar în final alegerea dificilă de a rămâne optimist și de a‑mi continua viața mi‑a rămas mie. Totuși, din experiența mea pot spune că este posibil să continui și să‑ți urmezi visele.

Este greu să te confrunți cu dezamăgirea și ai vrea să le poți desluși pe toate, dar când te confrunți cu ceva ce omul sau banii nu pot repara atunci la cine găsești răspunsurile? Eu nu am avut la cine să apelez decât la Dumnezeu. Prietena mea mi‑a dat o Biblie și mi‑a spus că în ea voi găsi răspunsurile pe care le căutam.

„Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu” am citit „iar El vă va da tot ce aveți nevoie”.1 Am început să‑mi fac eu partea mea din înțelegere iar Dumnezeu a fost conștiincios să și‑o țină pe a Lui. Am aflat că El nu este surprins de momentele noastre de durere și de cădere; de fapt El așteaptă în liniște să‑L chemăm ca să ne lumineze întunericul. Una este să fii creștin și alta este să cunoști cu adevărat cine este Iisus.

Dumnezeu mi‑a arătat că‑i pasă de starea sufletului meu tot atât de mult ca de starea trupului meu paralizat. Înainte de accident eram distras ușor de lucrurile din lumea asta și îmi luam fericirea și siguranța din ele. Acum știu că niciuna din ele nu se compară cu dragostea lui Iisus, care ne alină complet.

El va vindeca rănile și bolile sufletelor noastre și va planta semințele speranței în situațiile cele mai dificile. Lumina Lui va străluci în văile cele mai adânci. „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi”.2


  1. Vezi Matei 6:33.
  2. Psalmul 46:1