Creştinii nu sunt imuni la dificultăţi – probleme în familie, temeri, incertitudini, prea mult de lucru, presiune financiară şi multe altele. Dacă avem credinţă asta nu ne ţine departe de dificultăţi, însă noi, cei care Îl cunoaştem pe Domnul, ne putem folosi de promisiunile Sale, care ne pot ajuta să trecem peste aceste dificultăţi.
Aş dori să vă împărtăşesc unele din lucrurile care mă ajută pe mine să continui atunci când îmi este greu. Acestea sunt parte din lista mea personală de supravieţuire.
În primul rând îmi reamintesc faptul că nu sunt singură când trec prin dificultăţi. Se spune că „dificultăţile modelează caracterul” şi că acesta este alfabetul creşterii spirituale. Toţi cei care au realizat lucruri importante pentru Dumnezeu şi pentru omenire au trecut prin dificultăţi şi au trebuit să depăşească tot felul de obstacole. Greutăţile i-au întărit.
Gândeşte-te la Iosif, unul dintre cei a cărui caracter şi potenţial au fost călite în cuptor. 1 După cum a spus William Secker 2 „dacă Iosif nu ar fi fost prizonier în Egipt nu ar fi fost nici guvernator al Egiptului. Lanţurile de fier de la picioare i-au adus lanţurile de aur de la gât”.
Un alt lucru care mă ajută să merg mai departe este să mă rog pentru o credinţă mai mare. Există exemple în scripturi de rugăciuni pentru credinţă şi ştiu că Dumnezeu răspunde întotdeauna unei inimi însetate. „Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi: ‚Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!’ ” 3 Într-o altă situaţie apostolii I-au cerut lui Iisus să le mărească credinţa. 4
Când mă simt prea slăbită să mă rog pentru mine însămi le cer altora să se roage pentru mine. Când trec printr-o perioadă mai dificilă sunt recunoscătoare să am oameni care să mă susţină în rugăciune, oameni la care pot să apelez ştiind că ei îmi vor oferi darul timpului şi grijii lor cerându-I lui Dumnezeu în numele meu să-mi dea tărie şi credinţă.
Apoi, îmi reamintesc situaţii din trecut în care Dumnezeu m-a ajutat. Niciodată nu a dat greş să mă scoată din furtună şi să mă ducă într-un loc liniştit atunci când era timpul Lui. Când îmi concentrez gândurile pe tot ceea ce Dumnezeu a făcut pentru mine în trecut mă ajută să cred în El şi pentru alte lucruri bune. Eu ştiu din experienţă personală că indiferent cât de neagră pare situaţia Dumnezeu este capabil să facă miracole. El nu este limitat de circumstanţe.
Pe lângă asta, dacă ascult sau citesc mărturii despre cum i-a ajutat El pe alţii mă inspiră şi pe mine şi îmi întăreşte credinţa. Când aflu despre lucrurile minunate pe care El le-a făcut de-a lungul istoriei pentru alţi credincioşi îmi dă încredere şi siguranţă că El va face minunăţii şi pentru mine.
Un alt lucru care mă ajută foarte mult este să mă uit peste situaţiile prezente dificile şi să încerc să cred că lucrurile vor merge mai bine deoarece ştiu că lui Dumnezeu îi pasă, că El mă va ajuta să trec prin ele şi că El îmi va răsplăti încrederea mea în El.
Asta îmi aminteşte de povestea despre un tată şi fetiţa lui care a venit odată la el să-i ceară o casă de păpuşi. Tatăl a dat din cap afirmativ şi i-a promis fetiţei că-i va construi una, apoi şi-a concentrat din nou atenţia la cartea sa. Nu după mult timp tatăl privi pe fereastră şi o văzu pe fetiţă cu braţele pline de farfurioare şi păpuşi, făcând mai multe drumuri până ce adună în curte un morman de jucării. O întrebă atunci pe soţie ce făcea fetiţa.
„I-ai promis că-i construieşti o casă de păpuşi iar ea se pregăteşte.”
„Parcă m-a trăsnit un fulger,” spuse tatăl mai târziu. „Am lăsat deoparte carte, am fugit în atelier şi i-am făcut repede o casă de păpuşi. Nu i-am făcut-o pentru că am vrut neapărat sau pentru că ea a meritat-o, ci pentru că am spus că o voi face iar ea m-a crezut pe cuvânt şi a acţionat în consecinţă. Credinţa ei în cuvântul tatălui ei a făcut să-mi fie imposibil să o dezamăgesc.”
Aşa este şi Tatăl nostru ceresc cu copiii Săi. Împlinirea promisiunilor Sale nu se întâmplă totdeauna imediat, însă El răspunde întotdeauna la momentul potrivit şi după cum este scopul Său.
Acestea sunt câteva dintre lucrurile care mă ajută pe mine când de abia îmi ţin capul la suprafaţa apei şi sunt cât pe ce să intru în panică. Când includ aceste principii şi le pun în practică în viaţa mea de zi cu zi – chiar şi numai în gândurile mele – ele îmi activează credinţa care ajunge, de la o credinţă teoretică, să fie o credinţă vie.