The Hobbit (Hobbitul), romanul de fantezie a lui J.R.R. Tolkien, este povestea lui Bilbo Baggins, un hobbit ce iubeşte confortul însă este inclus fără voia sa într-o aventură pentru comoara dragonului alături de un vrăjitor şi un grup de pitici. Pe drum întâmpină multe greutăţi, de la spiriduşi şi elfi răi până la păianjeni gigantici.
În final aventurierii ajung la destinaţie, bârlogul dragonului Smaug din munte. Bilbo intră printr-o uşă secretă din munte pentru a-i face faţă singur dragonului, în timp ce piticii aşteaptă afară. Înaintând prin tunelul întunecat, Bilbo aude un zgomot asemănător unui ceainic pe foc. Sunetul se intensifică, semănând cu cel al unei pisici uriaşe care toarce. Dintr-o dată Bilbo îşi dă seama că este sforăitul dragonului din peşteră.
Bilbo împietreşte. Nu îşi doreşte decât să facă cale întoarsă şi aproape că o face, însă apoi decide să continue. Tolkien scrie: „Să continue a fost cel mai curajos lucru pe care l-a făcut vreodată. Lucrurile înspăimântătoare care au urmat nu se comparau cu asta. Lupta lui reală începuse când era în tunel, singur, chiar înainte de a vedea pericolul enorm ce îl aştepta”.
Toţi ne confruntăm cu provocări de care am vrea să fugim, chiar înainte de a avea şansa să vedem ce este înainte. Înfruntarea dragonul (sau a oricărui alt obstacol care ne sperie) poate cere mult curaj şi nu întotdeauna în felul în care ni l-am imaginat. Testul lui Bilbo a fost în tunel. El a trebuit să-şi înfrunte teama şi nesiguranţa chiar înainte de a face faţă dragonului.
Aceşti „dragoni” din viaţa noastră uneori nu par atât de mari altora, doar nouă, şi de aceea trebuie să găsim cheia victoriei în noi înşine. C. S. Lewis a scris: „Curajul nu este o virtute pur şi simplu, ci materializarea oricărei virtuţi în momentul de încercare”. Uneori este mai bine dacă nu avem un plan B când trebuie să facem ceea ce este bine.
Dacă eşti ca mine probabil că simţi că un asemenea curaj este aproape imposibil. Oricât de puternici am fi, sau încercăm să fim, de multe ori ne lipseşte temperamentul necesar pentru a depăşi problemele. Deci, unde putem găsi curajul pentru a face faţă provocărilor vieţii?
Iosua 1:9 ne spune: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face”. Putem avea curaj pentru că Dumnezeu este cu noi. El nu ne trimite singuri să ne înfruntăm dragonii. El este alături de noi, ne susţine, ne dă putere şi curaj dar ne şi promite să ne poarte tot drumul.
Odată ce I-ai cerut lui Dumnezeu să-ţi dea curaj, trebuie să alegi să-l foloseşti, chiar dacă nu te simţi curajos. Căci dacă vei păşi înainte vei avea curajul necesar. Este în regulă dacă nu ai foarte mult curaj la momentul prezent. De obicei curajul înseamnă să pui un picior înaintea celuilalt, să faci paşi mici, uneori chiar foarte mici, dar paşi înainte. Ori de câte ori faci o alegere curajoasă îţi întăreşti curajul şi te pregăteşti de alte provocări mai mari. Curajul începe cu o decizie, apoi creşte pe măsură ce îl foloseşti.
Bilbo şi-a clădit curajul puţin câte puţin pe parcursul călătoriei. S-a luptat cu duşmani înfricoşători şi a câştigat. S-a confruntat cu probleme dificile şi a găsit soluţii. De fiecare dată când a înfruntat cu curaj o provocare a fost o investiţie în curajul lui; iar aceste investiţii au dat rezultate când a sosit momentul să înfrunte dragonul.
Garda regelui în Grecia antică aveau un motto: „Toţi oamenii au temeri, dar cei curajoşi îşi lasă frica şi se aventurează înainte, uneori spre moarte, dar întotdeauna spre victorie”. Deci, înfruntă-ţi şi tu dragonii cu curaj.
* * *
Curajul este moneda tuturor celor ce aleg să facă ceea ce este corect. – Florence Nightingale (1820-1910), reformatoare socială de origine engleză care a pus bazele asistenţei medicale moderne
Cel mai mare pericol cu care ne confruntăm cu toţii… nu este că vom eşua în viaţă, sau că vom cădea pradă viciilor evidente, sau că vom fi extrem de nefericiţi, sau că vom simţi că viaţa nu are nici o semnificaţie – nici una din acestea. Pericolul este să nu înţelegem cea mai mare semnificaţie a vieţii, să nu atingem ce are cel mai bun să ne ofere, să ratăm cea mai profundă şi mai de durată fericire, să nu ne putem ocupa de lucrurile cele mai necesare, să nu fim conştienţi de focul vieţii cu lumina Prezenţei lui Dumnezeu – şi să fim mulţumiţi astfel – acesta este pericolul: ca într-o zi să ne trezim şi să descoperim că am fost ocupaţi cu problemele vieţii şi nu am trăit cu adevărat viaţa. – Phillips Brooks (1835-1893), cleric american şi scriitor