Era frig. Să ies din patul meu moale și cald în acea dimineață devreme nu era începutul ideal pentru mine.
Eram obosită. Nu dormisem prea bine.
Eram flămândă. Nu puteam mânca nimic până nu îmi făceam testul de sânge, ceva mai târziu.
Eram ocupată. Aveam articole de scris și scrisori de răspuns.
Și, mai ales, nu eram prea încântată să merg la programarea mea medicală în timpul acestei pandemii de COVID-19.
Pe scurt, o spun cu jenă, nu eram deloc recunoscătoare pentru ziua minunată creată de Domnul. Deci, m‑am urcat în mașină și am mormăit cu greu „ – și Doamne, fă‑mă o binecuvântare” deși nu mă gândeam serios să fiu o binecuvântare, căci mă gândeam la mine însămi.
Prima oprire a fost la laboratorul de analize, unde era coadă lungă afară fiindcă erau permise înăuntru doar câte două persoane odată. Prietenul care mă adusese cu mașina s‑a oferit să stea la coadă pentru mine, iar eu am stat în mașină, unde era mai cald.
Priveam la oamenii care așteptau la rând și am observat că și ei erau obosiți, slăbiți, înfrigurați și înfometați. Nici ei nu erau bucuroși să fie acolo! Am simțit că Dumnezeu vorbește inimii mele și mă ajută să am milă pentru acești sărmani oameni, mulți dintre care poate că nu Îl cunoșteau pe Iisus.
Și eu am multe probleme și provocări, dar măcar Îl am pe Iisus și pot să mă rog, nu numai pentru mine, dar și pentru ei. Rugăciunea necesită efort, dar știu că poate ajuta în orice situație, indiferent cât de majoră sau de minoră ar fi. Deci, am închis ochii și m‑am rugat.
Dintr‑o dată am auzit o bătaie în geam. Surprinsă, am deschis ochii și am văzut o femeie care îmi zâmbea. Am coborât geamul, iar ea mi‑a spus că este un scaun liber lângă locul unde stătea la rând prietenul meu și că aș fi putut sta acolo. I‑am mulțumit dar i‑am spus că voi mai sta puțin în mașină fiindcă este mai cald.
Mi‑a zâmbit și s‑a dus să ajute alți oameni. Odată ce mi-a atras atenția eram acum interesată ce va mai face. Am văzut că se preocupa de cei care așteptau la rând, încercând să găsească scaune pentru unii dintre ei și încercând să‑i ajute pe cât putea. Revenea la o femeie tânără cu care se pare că era împreună, apoi iar mergea la cei din rând. Aveam impresia că încerca să‑i încurajeze și să‑i înveselească. Această femeie zâmbea și părea energică și fericită și m‑am gândit că îi voi da o broșură evanghelică când voi reveni la locul meu din rând.
Dar până să ies eu din mașină și să merg în rând femeia deja intră la analize. Din fericire am reîntâlnit‑o când a ieșit și am vorbit puțin. I‑am oferit o broșură, spunându‑i „Iată ceva pentru tine. Apreciez că mi‑ai oferit un scaun, că m‑ai încurajat și m‑ai înveselit, și sunt sigură că și ceilalți de aici.”
Apoi am adăugat: „Parcă ai un dar de la Dumnezeu”. Mă așteptam să fie mirată, sau cel puțin stânjenită, însă ea mi‑a răspuns repede: „Da, desigur, cred asta”. N‑am avut ocazia să vorbesc mai mult cu ea, fiindcă a venit rândul meu, dar m‑am bucurat să‑i dau broșura. Putea să‑i transmită mesajul pe care eu n‑am avut timp să i‑l spun.
Mai târziu ne‑am oprit și la dentist să‑mi ridic o radiografie. Și aici a trebuit să aștept la rând și am avut ocazia să vorbesc cu câțiva și să‑i încurajez.
Deși nu poți spune prea multe cuiva în câteva minute, Dumnezeu îți poate da un gând sau o întrebare pe care le‑o poți adresa ca să‑i încurajezi. Orice spui cuiva să arăți că‑ți pasă le poate lumina ziua. Încurajarea are aproape întotdeauna efect.
Până să ne pornim înapoi spre casă am început să mă simt și eu mult mai bine, iar morocăneala dinainte aproape că îmi trecuse.
Dumnezeu ne poate atrage atenția în mai multe feluri către persoane individuale sau grupuri mici, cu care dorește El să vorbim sau cărora să le dăm o broșură. Poate avem și noi planurile și programările noastre, însă El are și programările Lui pentru noi.
El ne va da ocazii să împărtășim iubirea și mesajul Său, nu fiindcă s‑a întâmplat să ne aflăm în locul respectiv, ci fiindcă dorește să ne folosească să atingă inima cuiva cu Duhul Său. Haide să‑L înveselim pe Iisus și să ne facem partea încurajându‑i și călăuzindu‑i pe alții către El.