Eu îmi foloses tot timpul GPS-ul de pe mobil. Pentru cineva ca mine, mereu în mişcare, viaţa este mai uşoară când ai modalităţi uşoare prin care să te orientezi. Dar îmi amintesc şi cât de îngrijorat am fost când m-am aflat într-o zonă necunoscută fără hartă.
Odată, când îmi vizitam părinţii în Texas, vroiam să-mi duc soţia şi copiii, eu conduceam, la un lac unde să petrecem o după-masă de vară relaxantă. Crescusem în zonă şi îmi aminteam vag drumul, însă după jumătate de oră pe drumuri lăturalnice pustii a trebuit să recunosc că nu eram sigur că mergeam în direcţia ce-a bună. Nu erau semne pe drum şi nimeni pe cine să întrebăm. Vacile pe lângă care treceam nu ne erau de prea mare ajutor.
În cele din urmă am fost îndrumaţi de unul din angajaţii unei benzinării, singura pe o rază de kilometrii. „Da”, spuse el. „Staţi pe drumul 105 până ajungeţi la 390 vest, apoi luaţi 36 nord şi veţi ajunge”.
Colegul lui parcă mi-a simţit neliniştea. „Nu-ţi face griji”, adăugă el, „tipul ăsta ştie bine să dea direcţii”. Le-am mulţumit şi ne-am continuat drumul.
Am găsit repede 390 vest, însă după alte 30 de minute am început să avem îndoieli. Să fi spus 390 est? Mi-a fost ciudă că nu mi-am notat. Cum puteam fi siguri să suntem încă pe drumul 390 dacă nu mai erau semne şi oameni pe care să-i întrebăm?
Eram pe cale să renunţăm când am dat de un semn care indica o intersecţie. Oare să fie…?
Drumul naţional 36! Am luat-o spre nord.
Puţin mai departe am văzut doi bătrâni country cu barbă lungă relaxându-se pe o verandă.
„Lacul? Puţin mai în jos pe drum. Nu-l puteţi rata!”
Nu după mult timp ne bălăceam în apa răcoroasă a lacului, bucuroşi că nu am renunţat atunci când am crezut că ne-am rătăcit.
Mi s-a părut o analogie bună pentru viaţă: Când te simţi pierdut, când te întrebi dacă nu cumva ai luat-o în direcţia greşită, când eşti la anaghie, cere ajutorul. „Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul”. 1
Dumnezeu ştie foarte bine cum să îndrume.
- Psalmul 143:8 ↑