Când ucenicii lui Iisus au căutat să afle când se va întoarce El și când va fi stabilită împărăția Lui, au mers la El în privat și L‑au întrebat: Care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului acestuia? (Matei 24:3). În Evangheliile după Marcu și Luca Iisus a spus două pilde diferite când a vorbit despre întoarcerea Sa.

Înainte să spună prima pildă, cea pe care o găsim în Evanghelia după Marcu, Iisus a vorbit despre evenimentele care se vor întâmpla înainte de revenirea Lui la sfârșitul vremurilor. El le‑a spus ucenicilor Săi că doar Tatăl știe când se va întâmpla asta, dar că, între timp, ei trebuie să: „Luați seama, vegheați și rugați‑vă; căci nu știți când va veni vremea aceea” (Marcu 13:32-33).

Apoi le‑a spus pilda:

Se va întâmpla ca și cu un om plecat în altă țară, care își lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui și poruncește portarului să vegheze. Vegheați, dar, pentru că nu știți când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântarea cocoșilor, sau dimineața. Temeți‑vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheați! (Marcu 13:34-37).

Conform acestei povești, înainte să plece în călătorie, stăpânul și‑a pus casa în ordine asigurându‑se că fiecare servitor știe ce are de făcut în absența lui. Portarului i‑a spus să stea treaz și să fie pregătit să deschidă ușa la întoarcerea lui. Însă portarului nu i‑a spus când se va întoarce.

Iisus a continuat spunându‑le ucenicilor Săi să stea și ei treji și alerți, căci nici ei nu știu când se va întoarce stăpânul lor. Deducția că stăpânul va veni dintr‑o dată nu înseamnă curând. Mai degrabă înseamnă pe neașteptate – ceea ce înseamnă că el ar putea veni oricând și că nimeni nu știe exact când va sosi. Dacă slujitorul ar fi fost găsit dormind la întoarcerea stăpânului s‑ar fi considerat că a dat greș în îndatorirea sa.

Chemări asemănătoare să stăm treji și alerți găsim în toate Evangheliile: „Vegheați, dar, în tot timpul și rugați‑vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului” (Luca 21:36). „Vegheați, dar, pentru că nu știți în ce zi va veni Domnul vostru” (Matei 24:42).

Să fie descoperit dormind atunci când ar fi trebuit să fie la datorie este un eșec rușinos în împlinirea obligațiilor cuiva. Citim despre lucrul acesta în ajunul crucificării lui Iisus, atunci când Iisus le spune lui Petru, Iacov și Ioan „rămâneți aici și vegheați” în timp ce El se ruga. Totuși, mai târziu citim că „a venit la ucenici, pe care i‑a găsit dormind” și i‑a zis lui Petru „Un ceas n‑ai fost în stare să veghezi?” (Marcu 14:34-37).

Lucrul pe care Iisus l‑a zis ucenicilor – să fie alerți, treji, conștienți și vigilenți – le spune tuturor creștinilor din toate timpurile, inclusiv nouă, celor de azi. Iisus ne cheamă să ne trăim viețile vigilent, încât să ne asigurăm că suntem pregătiți să‑L întâlnim pe Domnul – fie că se întâmplă când murim sau la A Doua Lui Venire.

În Matei 24, Iisus spune: „Care este deci robul credincios și înțelept pe care l‑a pus stăpânul său peste ceata slujilor săi, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând așa!” (Matei 24:45-46).

În cursul programelor noastre ocupate și al tuturor grijilor și responsabilităților acestei vieți este ușor să lăsăm viețile noastre spirituale să deraieze și să ne neglijăm credința și relația cu Dumnezeu. Cerințele imediate ale vieților noastre de zi cu zi ne cer să ne concentrăm pe muncă, pe familie, pe prieteni și pe treburile aparent fără sfârșit ale vieții. Ca să ne trăim activ și viața de credință trebuie să ne facem timp în mod conștient, să depunem efort și să ne hrănim sufletele, să ne păstrăm viața sufletească vie și relevantă, ca să împlinim chemarea lui Iisus: Vegheați! (Stați treji!)

Cea de‑a doua pildă, cu un mesaj similar, se găsește în Luca 12:

Mijlocul să vă fie încins și făcliile aprinse. Și să fiți ca niște oameni care așteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să‑i deschidă îndată, când va veni și va bate la ușă. Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să șadă la masă și se va apropia să le slujească. Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă‑i va găsi veghind! (Luca 12:35-38)

Iisus deschide această pildă cu chemarea „Mijlocul să vă fie încins” („Fiți îmbrăcați!”). Aceasta exprimă ideea de a fi mereu pregătiți pentru acțiune, după cum se reia ideea în 1 Petru 1:13: „De aceea, încingeți‑vă coapsele minții voastre, fiți treji și puneți‑vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Iisus Hristos”.

În această pildă Iisus folosește trei exemple pentru a fi pregătit – să fii îmbrăcat pentru acțiune, să ții luminile aprinse și să fii pregătit în orice clipă pentru întoarcerea stăpânului – pentru a exprima nevoia ca ucenicii Lui să trăiască în conformitate cu învățăturile Sale. Noi trebuie să trăim călăuziți de Cuvântul Său precum niște servitori credincioși, cu un ochi ațintit către cer în așteptarea întoarcerii Sale.

Apoi El subliniază răsplata celor care sunt pregătiți. „Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui”. Cei care sunt treji la venirea stăpânului vor primi favoarea lui Dumnezeu. Ei au fost vigilenți spiritual și și‑au trăit în mod activ credința.

Iisus a continuat prin a spune: „Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să șadă la masă și se va apropia să le slujească”. Stăpânul va inversa rolul cu slujitorii, ceea ce înseamnă că, în esență, slujitorii nu vor mai avea același statut ca la început. Felul cum îi tratează stăpânul pe slujitori în această pildă reflectă faptele lui Iisus de la Cina cea de Taină, atunci când El a spălat picioarele apostolilor (Ioan 13:4-5). Acest concept cu Iisus care slujește se găsește în toate Evangheliile, ca atunci când Iisus a spus că El „n‑a venit să i se slujească, ci El să slujească și să‑și dea viața răscumpărare pentru mulți” (Marcu 10:45).

La sfârșitul acestei pilde Iisus spune: „ferice de robii aceia, dacă [stăpânul] îi va găsi veghind”. De două ori îi numește Iisus binecuvântați pe slujitorii care erau treji și pregătiți la întoarcerea Lui. Precum slujitorii din pildă, niciunul dintre noi nu știm ziua sau ora când va reveni Stăpânul, dar suntem îndemnați să fim vigilenți în spirit.

Putem lua în considerare aceleași principii și în ceea ce privește timpul morții noastre. Niciun creștin din istoria nu a trăit încă întoarcerea lui Hristos, însă toți creștinii care au murit au ajuns în prezența Lui. Niciunul dintre noi nu știm exact când vom muri, știm doar că „oamenilor le este rânduit să moară” (Evrei 9:27).

Cum ne putem pregăti pentru întoarcerea Sa, oricând ar fi ea, sau pentru când viețile noastre se vor sfârși? Străduindu‑ne să fim slujitori credincioși și să ne bazăm viețile pe învățăturile lui Iisus, să căutăm să avem o relație vie cu Dumnezeu, să‑L iubim pe El și să‑i iubim pe ceilalți oameni în fiecare zi și să fim conștiincioși cu orice ne cheamă El să facem. Trăind astfel vom fi binecuvântați nu doar în prezent, ci și pentru eternitate.