De-a lungul anilor mi‑am chinuit mult rucsacul. L‑am dus cu mine în soarele arzător, prin ploaia torențială, prin cartier și în călătorii peste oceane. L‑am dus cu mine în proiecte umanitare și în vacanțe. De fapt, a fost cu mine cam peste tot.
Cu toate acestea m‑a luat prin surprindere când a început să aibă probleme cu fermoarul – fie se bloca mecanismul, fie nu stătea închis – iar eu eram frustrat că nu îmi puteam folosi bine rucsacul. Dar am continuat să îl folosesc, chinuindu‑mă să îl port pe jumătate închis, sau chiar să îl țin cu mâna să nu îmi cadă lucrurile din el. Rucsacul era încă în stare bună, de aceea nu vedeam de ce problema fermoarului m‑ar împiedica să îl mai folosesc.
Însă într‑o zi, după ce mi‑am cules toate lucrurile de pe jos, am răbufnit de supărare. „De ce nu duci rucsacul la reparat?” mi‑a sugerat soția. Mi‑am dat seama imediat că avea dreptate și m‑am pornit spre atelierul de reparații.
În scurt timp rucsacul meu a fost reparat, mai bun ca niciodată! Continui să îl folosesc și totul merge perfect. Acum mă simt ca un prost că am așteptat atât de mult pentru o reparație atât de simplă.
M‑am gândit atunci și la viața mea, care este plină de situații – bune, rele, ușoare, groaznice – care își pun amprenta asupra mea. În cele din urmă puterea mea cedează. Alternarea dintre momentele oribile și cele fericite mă consumă. Atunci mă destram și eu și nu mai funcționez cum trebuie.
Dar de multe ori refuz să recunosc că am nevoie de ajutor și încerc să dau la o parte problema care îmi înăbușă sufletul. Mă chinui cu jumătate de măsură – jumătate de productivitate, jumătate de bucurie, jumătate de împlinire – în vreme ce sufletul meu ar putea fi reînnoit. Iisus îmi oferă o reparare completă când spune: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihna. Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic”.1
Acum îmi amintesc că oriunde merg și în orice situație m‑aș afla, Iisus este cu mine. Puterea Lui poartă orice povară, iar mila Sa se înnoiește continuu.2 Dacă Îl păstrez în centrul existenței mele, atunci indiferent cu ce aruncă viața în mine, El mă va ține să nu mă destram.