Una dintre formele mele preferate de sport este ridicarea de greutăți. Nu sunt culturist; o fac doar ca să mă mențin în formă. Și găsesc interesantă ridicarea de greutăți cu progresul nostru spiritual.
Când ridicăm greutăți „spirituale” avem un antrenor fantastic. În Matei 11:29 Iisus ne spune: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine”. Pentru mine „jugul” simbolizează orice ne întărește și ne antrenează credința și viața creștină. Apoi Iisus continuă și promite: „Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară”. 1
În viața mea spirituală există și unele greutăți nesănătoase – poveri care nu sunt necesare, care mă pun la pământ în loc să mă întărească. Acestea pot fi unele lucruri inutile cu care îmi încarc programul, sau îngrijorările pe care nu le las în mâna lui Dumnezeu. Aceste poveri mă pot afecta atât spiritual, dar și fizic, dacă le las.
Aveam 18 ani când mama mea a fost diagnosticată pentru prima oară cu cancer. Nu se mai întâmplase în familia noastră și am fost cu toții profund afectați. În ciuda eforturilor mele de a părea puternic în exterior, în interior eram un tumult de îngrijorare. „Dacă, dacă, dacă…”. Dacă apar complicații și mama nu supraviețuiește? Cum vom continua dacă ne părăsește? Și tot așa.
De la atâta îngrijorare am ajuns și eu să mă îmbolnăvesc. Am răcit și am avut pentru câteva zile fluctuații mari de temperatură. Apoi am avut o criză. Am căzut, m‑am lovit la cap și am leșinat pentru câteva minute. Din fericire, în afară de un cucui mare la cap, nu m‑am lovit prea tare, dar am petrecut o noapte în spital pentru supraveghere.
La externare mi s‑au dat niște medicamente pe care să le iau pentru o vreme. Medicamentele îmi dădeau senzația de slăbiciune și mă făceau să stau în pat mai mult ca de obicei. Atunci am auzit vocea lui Dumnezeu spunându‑mi: „Duci o povară de îngrijorare care te îmbolnăvește și te împovărează. Trebuie să Mi-o dai Mie și să ai încredere”.
Când am reușit să mă eliberez cu adevărat de îngrijorări și de temeri și să le las în grija lui Iisus m‑am simțit ușurat și liniștit.
Evrei 12:1 ne sfătuiește: „Să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte”. Am crezut până acum că „piedica” menționată aici se referă la povara păcatului sau a neascultării. Există și o astfel de povară. Dar am început să înțeleg că există lucruri mai subtile și aparent justificate, precum stresul și îngrijorarea, care ne pot împovăra.
Într‑o dimineață, pe când citeam din Biblie, am dat peste versetul Habacuc 2:3 – un verset căruia nu i‑am dat atenție până atunci. Acum parcă prinsese viață – ca și cum ar fi fost scris special pentru mine. „Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire și nu va minți; dacă zăbovește, așteapt‑o, căci va veni și se va împlini negreșit”.
Iată, cât de clar. Trebuia să îmi las toată îngrijorarea și să aștept „vremea hotărâtă”, atunci când totul va fi clarificat.
Acum încerc să urmez sfatul din Filipeni 4:6-7: „Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Iisus”.
- Matei 11:30 ↑